LA TABĂRA PRIETENEI LITERARE – DE AMICITIAE – 2018 POEZIA S-A REDESCOPERIT ÎNDRĂGOSTITĂ DE POEȚI

De Emilia Dabu 

 Există o taină care ne unește, în spirit al poeziei care cotropește. 

Să vii din toată țara românească – Oltenia, Dobrogea, București, din Ardeal, din Anglia, Suedia, Austria, Republica Moldova, la Sebeș, la o tulnicare de pace și prietenie trimisă cu dragoste spre cei care mai trăiesc încă în continentul iubirii de poezie, în plină vară toridă a anului 2018, este semn de frumusețe și noblețe spirituală. Și pentru că trebuie să se jertfească cineva în numele iubirii de creatori și creație, de cunoaștere a ființei omenești, creatoare de divină stare de poezie, literatură, scriitoarea Mariana Moga, membră a Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, din al cărui Consiliu de Administrație face parte, având ca parteneri Asociația „Astra" – Despărțământul „Vasile Moga" Sebeș, Mangalia Media TV,  Clubul artelor „ Solteris" Mangalia, Asociația „ Românca" din Londra, Radio TV „Unirea" Austria și  Cercul Cultural Româno-Austriac din Wiener Neustadt – Austria, organizatoarea și inițiatoarea acestui proiect, ne-a demonstrat că și visele mari se realizează uneori.

 Și după multe ore de călătorie, unii cu experiența primei ediții de colecție, se spunea mai apoi, ne-am regăsit la Sebeș. Ne-am cunoscut și recunoscut prieteni în lumina sacră a cuvântului scris ori șoptit, o grupare de taină și dor, la Sebeș-Alba, pentru ca apoi să pornim spre localitatea Petrești, la vreo 6 km de Sebeș, către locul care ne-a găzduit timp de patru zile. (...)

După ce m-a cutremurat încă odată pe drum frumusețea României, pornind  de la Mangalia alături de omul de televiziune și director al TV Mangalia Ionel Rugea, am hotărât să vedem și partea de lumină a acestei Tabere a Prieteniei Literare, să vedem frumusețea oamenilor cotropiți de îngerul poeziei. Și am văzut tot ce era mai frumos în gruparea literară invitată de organizatoarea acestei clipe universale, minunata Mariana Moga. Repet numele acestui puternic spirit, deoarece fără astfel de oameni nu am avea parte de astfel de clipe. Artiștii sunt cu totul diferiți de semenii lor prin contactul artistic cu alte lumi și deci și greu de călăuzit spre ceva cu care nu ar fi de acord.

M-am îndrăgostit iremediabil de clipa ce ni s-a dat, de o parte din cei pe care am reușit sau poate chiar ei au reușit să topească zidurile înălțate spre apărare de ei însăși și de noi ceilalți deopotrivă, invitați fiind în fiecare seară la concertele susținute de celebra formație a greierilor din partea locului, veniți să vadă ce ne mai fac sufletele. Și au văzut și ascultat poezie, cântece, povești, lacrimi, istorie, pace, prietenie, la foișorul inimii unde se audiau simfoniile. Căci la masa sufletului există doar bucuria prieteniei, cunoașterii adevărate prin cultură și artă. Iar omul de televiziune,  Ionel Rugea , a filmat, a fotografiat nemurirea și clipele unor zile minunate, recitalurile de muzică și poezie, răsfățul naturii, florile, copacii, sau obiectivele vizitate din Sebeș, Alba Iulia. A imortalizat pentru veșnicie frumusețea Râpei Roșii și casa magicului poet Lucian Blaga, unde pășind pe urmele sale i-am văzut frumoasa grădină a copilăriei. Am vizitat muzeul „Ioan Raica" din Sebeș, Centrul Cultural„ Lucian Blaga", Cetatea Alba- Iulia în toată frumuseței ei milenară, în așteptarea centenarului Marii Uniri, Catedrala Evanghelică etc. Tot camera ne-a păstrat pentru viitor momentele cu trupa de copii „Glasuri de argint" din Vulcan, jud. Hunedoara,  trupă care a înseninat sufletul copiilor din noi,  pe interpreta Ileana Berki, ce a făcut să se inalțe spre dans inimile scriitorilor, pe interpretul Aurel Gîță ce ne-a dăruit piese minunate din folclorul românesc, în același timp o voce de neuitat. (...)

Sunt milioane de motive pentru care astfel de tabere ale prieteniei literare să existe. Tabăra de la Sebeș-Alba este un model, o inspirație, un motiv care te face mai bun, mai frumos, mai uman. Este o tabără pentru regăsirea legăturilor interumane, pentru regăsirea legăturii cu natura și frumusețea ei unică,  pentru purificarea izvorului poeziei din cei care îl au și care a fost cam dat uitării.

Am îmbrățișat și acumulat continente de frumusețe din cărțile, sufletele și serile de la masa din foișorul poeziei, unde concertele greierilor îmblânzeau clipa, alături de poeți buni, frumoși, strălucitori în creație, pe care îi prindeau zorii încă visând și creînd în patria poeziei adevărate. Acorduri șoptite, hohotite, vindecate.

Ca pe o prietenă din alte vieți am regăsit-o pe doamna demnității omenești Ionela Flood, președinta Asociației „Românca" din Londra - Anglia, poetă și jurnalistă. O îmbinare de lumină lină din lumina munților noștri. RadioTV „Unirea"Austria a beneficiat de interviuri de excelență prin domnia sa.

 Salutări sincere și tânărului prieten Alexandru venit tot de la Londra.

 Clujul a fost reprezentat de poeți de forță, care au multe de spus în literatura contemporană, iubitori și de concertele greierilor susținute în aer liber. Alin Cucuruzan – USLR, Ovidiu Vasile și Romulus Moldovan. Din Basarabia  a venit poetul Nicolae Bălțescu – USLR.  Medicul poet Viorel Birtu-Pîrăianu din Constanța, a stat de veghe, alături de ceilalți, ca surâsul poeziei să nu se piardă. 

Un spirit frumos, a fost cel care unea toate sufletele prezente, poetul care a înțeles că visele niciodată nu pier, dacă sunt vii, adevărate. Domnia sa a știut să-și trăiască unul dintre vise împreună cu noi toți la Tabăra Prieteniei Literare de la Sebeș-Alba, organizată de doamna inimilor noastre Mariana Moga. Poetul Vasile Bele din Baia Mare a fost și va fi mereu un om, un poet viu, o persoană care lasă urme frumoase pe unde trece, și prietenie, și poezie. 

Maramureșul a fost reprezentat cu cinste și de minunatul poet Dragoș Gelu.

 Din Oltenia ne-am bucurat de prezența poeților Constantin Triță, însoțit de minunata sa soție, Constanța Tanty Triță și de distinsa doamnă, Doina Bonescu.

 Scriitorul Daniel Onacă din Suedia a impresionat prin taina de observator al unei lumi în care și domnia sa a trăit cândva.

 De la Constanța au venit doamnele Vasilica Mitrea-USLR, Nastasica Popa și Garofița Jianu.

 I-am nominalizat doar pe câțiva, pe cei care pe parcursul celor patru zile mi-au fost mereu aproape, însă toți cei prezenți au fost minunați și cel mai important lucru este că sunt.

 Mulțumesc Bunului Dumnezeu că există România, că există poezia și prietenia, că existați dumneavoastră doamnă Mariana Moga, un organizator de excelență alături de soțul domniei voastre, domnul Cristian.

 Mangalia îmbrățișază cu drag și dor toată lumina poeziei adusă în dar acolo la Sebeș-Alba de fiecare dintre invitați. Sunteți miraculoși. Bucurați-vă că am fost împreună așa cum și sufletul meu o face. Un răsfăț de clipă rară ne-a fost dat să trăim. Să trăiesc.

  Încă nu s-au inventat cuvinte în Univers care să descrie starea de poezie și prietenie

de la Sebeș. Poate doar muzica sufletelor uimite și ele de eclipsa de lună trăită împreună.

 Mulțumim poeziei care transformă în realitate astfel de vise, care se furișează în inimile noastre și ne face mai buni, mai frumoși, mai înțelepți și inspirați, care ne transformă în noi oameni, în PRIETENI.

 Pentru noi cei din Magalia, Emilia Dabu și Ionel Rugea, ați devenit cu adevărat noii noștrii prieteni de lumină.

Cu admirație, prietenie, încredere, lumină și dor,

Emilia Dabu 

 Uniunea Scriitorilor din România

Un semn de Centenar, într-o zi memorabilă

26 Octombrie 2018, Castellion, Spania

https://www.facebook.com/augustin.c.ghebaru/videos/2333323443348455/

Istoria se scrie și se face din frânturi de poveste, de aceea ziua de 26 Octombrie, sărbătoarea Sf Dumitru , rămâne ca o lecție de demnitate pentru românii din Castellion. 

Nimic  nu s-ar fii  întâmplat făra voia sau fără sprijinul comunității românilor din acest oraș. 

Un semn de Centenar, o placă aniversaraă dedicată celor 100 de ani de la Marea Unire  din 1918, a fost pregătit de de către artistul Ioan Astalus și dăruit comunității românilor din Castellion, fiind instalat la Biserica Sf Nicolae din Castellion.  

Momentul de reculegere și recunoștință a fost pregătit de către Pr Nicolae Ionita care a sființit placa aniversară. La eveniment au fost prezenți membrii ai comunității, corul bisericii și oaspeții, care au venit cu acest dar de suflet, semn al continuitatii și perenității spiritului romanesc în lume. Un  recital de poezie al scriitoarei Ionela Flood a fost dedicat eroilor necunoscuți,celor care timp de secole au înfăptuit unirea pas cu pas, începând cu înaintașii noștri daci până la eroii necunoscuți contemporani, care prin dăruirea lor duc mai departe acest mesaj. Corul bisericii Sf Nicolae  a continuat acest moment de înălțare sufleteasca, comunitatea invitând oaspeții să cunoască și proiectele educative pe care biserica le găzduiește: cursurile de limba română și civilizație română, alături de o biblioteca cu volume in limba romana.

Un moment emoţionant a fost "decorarea" lui Alin, noul membru al corului bisericii , cu insigna "România Centenar", e către preotul paroh Nicolae Ioniţă. Este încă o dovadă că generaţia viitoare va construi următaorele centenare.

Organizatorii evenimentului , au rememorat cu aceasta ocazie amplasarea altor 8  placi aniversare centenare, care au fost dăruite unor instituții sau organizații din România și străinătate, cea din Castellon fiind cea de a 9a. 

Acest eveniment a fost posibil datorită strădaniei celor care l-au inițiat, Cercul Cultural Romano - Austriac Unirea, președinte Ioan Godja (Austria); Radio TV Unirea, vicepreședinte Ioan Astalus ; Romanca Society , președinte Ionela Flood( Marea Britanie). Evenimentul a beneficiat de sprijinul Asociatiei Centrul Civic Român din Castellon, președinte Larisa Tudor; FADEEE Federatia asociatiilor de romani din Europa, președinte Daniel Tecu; Liga Culturală pentru Unitatea Spirituală a Romanilor de Pretutindeni,  Logistica și transportul fiind asigurate de către Talleres Tudor SL.  

Echipa 

Radio TV Unirea

Nicolae Bălţescu, un peregrin prin cele patru zări de Gelu DRAGOŞ Baia Mare, România

A apărut anul trecut la Editura Pontos din Chişinău volumul de versuri „Să mă ierţi, Primăvară" de Nicolae Bălţescu. Prefaţa este semnată de Mariana Moga, care definește foarte bine, în esențialitatea sa, creația autorului: „Poezia lui Nicolae Bălţescu este una adânc trăită, marcată de o atmosferă de suferinţă, de aşteptare, de speranţă, de armonizare a minţii cu inima. Gândurile şi simţirea şi le revarsă în cuvinte cu mireasmă de primăvară".

Volumul este structurat în şase unități tematice: „Din istoria lumii", „O lume, azi", „Psalmi", „Să mă ierţi, Primăvară", „Gânduri pentru Neamul meu", „Picături din roua lirei", şi chiar din titlurileacestora se poate observa că poetul român-moldovean abordează mai multe subiecte sensibile: imperfecţiunea acestei lumi – datorată neatenției omului; admirația faţă de Marea Creaţie a lui Dumnezeu; respectul faţă de Neam și strămoşii direcți, cu înălțimea trudei și a jertfelor lor din verticala istoriei și din orizontala spațiului care li s-a dat; frământările poetului, meditațiile şi zbuciumul lui sufletesc; dorinţa de perfecţiune; efortul pentru mântuirea sufletului său.

De remarcat faptul că scriitorul Nicolae Bălţescu intercalează, printre poezii propriu-zise, şi scurte poeme în proză, lucru care ne descoperă un scriitor stăpân pe diverse formule de comunicare artistică, posesor al unui condei măiastru.

Din prima parte, intitulată „Din istoria lumii", am reţinut poeme ca „Eu simt", exprimând zbuciumul continuu, al poetului, în sufletul căruia „[…] zac lumi întregi şi evuri, / Ce-au fost aievea şi vor fi de-a pururi" și care face mărturisiri emoționante despre felul în care își asumă în totalitate omenescul – cu aspirația spre Cer, dar și cu asumarea păcatului primordial: „În Eul meu simt cum tresare Nemurirea, / Mă cheamă din Înalt ceva ce e mai viu, / Un văl de amnezie mi-acoperă privirea – / Ce-i dincolo de timp, de spaţiu, să nu ştiu. / Păcatul Evei e povara Omenirii, / Destinul lui Adam – e Calea Rătăcirii". În poemul „Autobiografie", găsim poetul sensibil şi atent la suferinţele celorlalţi, mereu cu gândul la a atinge perfecţiunea, dar aflat uneori în cumpănă: „Pribeag, dezamăgit de viaţa / Plină de patimi pe acest Pământ, / De Iubire şi de sens flămând, / Plutind prin Necuprins, / O uşă am deschis…" Astfel de mărturisiri despre trăirile celui care scrie pentru noi regăsim şi în alte poeme, toate de o muzicalitate ce ne duce cu gândul la marele poet universal Mihai Eminescu, precum: „Păcatul originar", „Secvenţe din istoria universală" sau „Universul ororii".

În secțiunea a doua – „O lume, azi" –, întâlnim un poet-filosof, care încearcă să găsească răspunsuri la întrebări fundamentale: „Ce se întâmplă cu acest Pământ? / Parcă s-a rătăcit până şi Timpul… / E dat uitării sacrul Legământ. / Vremea nu-şi cunoaşte anotimpul". Ori „Omule, de ce ai devenit / Făptură limitată-n Univers, / Fiinţă limitată-n timp / Şi destinată morţii? / Cu mâna proprie / Memoria ţi-ai şters / Şi tot mai mult te-ndepărtezi / De veşnicia Porţii" (Adu-ţi aminte). Femeia şi dragostea carnală există şi ele, de pildă, în poezia „Femeie, crezi…", în care poetul întreabă, la modul general: „Femeie, crezi că-i o greşeală / Să cânt în psalmi şi doine, / Coriambic, lumea aşa cum este? / Oare-i mai bine ochii / Să-i închid şi visător să-nşir / Cu viclenie ditirambe?" Din poeme cum ar fi „Cuvântul omenesc", Trândăvie spirituală" sau „Quo vadis, Mundi?…", ne dăm seama că autorul a citit cu multă aplecare și a înțeles în duh (iar nu în literă) „Cartea cărţilor".

În al treilea grupaj, numit „Psalmi", citim poeme-rugă despre „osteneala mulţimii" (Destine), „Judecata Divină" (Prin ochii Speranţei), „tăria în smerenie" (Rugăciune), „mângâierea serii" (Alean), iar ideea care se desprinde este aceea că iubirea de semeni şi de Dumnezeu, deopotrivă, cere o inimă deschisă, fără lacăte, cere jertfă, ardere, implicare totală în problema aproapelui: „Iubirea doar în Iubire trăieşte, Eul tău te face să fii tu însuţi, / Necuprinsul primeşte căldura, lumina, forţa ta. Revii din Lumea / Cunoaşterii Binelui şi Răului în Împărăţia Lui Dumnezeu, / Revii Acasă" (Psalm Iubirii). Acest lucru se poate înfăptui prin credinţă în Creator şi în Înviere: „Apropiaţii mei din toate patru zări, / Eu vă iubesc, vă chem şi vă doresc / Ca azi cu toţii să renaştem Învierea, / Să nu lăsăm să treacă acele sfinte stări / În toamne, născute de distinse Primăveri" (La hotarul Vremii…).

În partea a patra, purtând titlul sugestiv „Să mă ierţi, Primăvară" (care este şi titlul volumului), poetul se vede neînsemnat în necuprinsul Univers, un singuratic şi, în cercul lui, un neînţeles. Poetul Nicolae Bălţescu, în mod particular (mai mult decât poetul, în general), este un visător, un perfecţionist, cu „pretenții" sublime: „Visez neîncetat Înălţimi. În zborul nostalgic / Tânjesc până la lacrimi… Şi verbul magic, / Şi imaginea numai iubind nasc în spirit / Ideea, poezia, conceptul formând noţiunea / În spectru, întregind-o în culoare şi sunet… (Visez neîncetat Înălţimi). Urmează patru epistole cu valoare de aforisme, de ziceri de netăgăduit, după care vin minunate poezii, cum ar fi „Anotimpuri", „Să ne iubim bătrânii", „Meditaţie", „Reculegere", „Pasajul Lumii".

Diviziunea a cincea, sub genericul „Gânduri pentru neamul meu", atacă cu seriozitatea ce-l caracterizează pe autor și cu competența pe care o are, Domnia Sa fiind militar de carieră (acum, ofiţer în rezervă) realitatea de astăzi a graniţelor dintre fraţii români de dincoace şi de dincolo de Prut. Exemplific: „Fraţii mei de sânge, / Neam din zei născut, / Dorul mă usucă / Pe un mal de Prut, / Inima îmi plânge / De uitarea crudă… // Fraţii mei de sânge, / Ne-aţi lăsat durut… / Dorul plânse mult, / Doar iubirea nu se poate stinge! / Ori uitarea, credeţi, poate să-ncapă / Pe o despărţire de un curs de apă?" (Fraţii mei de sânge). O lacrimă te încearcă şi când pătrunzi poemul „Sunt ultimul poet din sat", care face referire la îmbătrânirea satelor din Republica Moldova, la plecarea tinerilor în Occident pentru o bucată de pâine mai albă şi un pumn de bani (lucruri care nu ne sunt străine nici dincoace de Prut): „Flăcăii sunt plecaţi şi piaţa-i pustiită. / Hore nu se încing, căci nu sunt sărbători, / Cu fetele-mândruţe lumea-i împânzită, / Nunţi n-au mai fost demult, nu sunt nici şezători. // Lângă rămaşi bătrânii ce-s obosiţi de ani / Stau trist lipiţi copii, privirile sunt stinse, / Că-n glia sărăcită, în plaiul lor natal, ei au rămas orfani / De tot: de mamă, tată, de copilărie, în mari dureri aprinse". În poezia „Dor", poetul Nicolae Bălţescu reproşează, pe bună dreptate, faptul că fraţii basarabi au fost lăsaţi, prea uşor în voia sorții, la cheremul altora și în colții ascuțiți ai vremurilor : „Neamul meu nu a simţit durerea despărţirii / Cum am simţit-o noi, cei văduviţi de ţară: / Aţi tăcut… Şi ne-aţi lăsat în voia pătimirii, / Din nou orfani, cu dor şi fără Primăvară… // Să faci o ţară pe-un trunchi rupt de la Ţară? / S-admiţi, s-o recunoşti, anatemei urgii / Să dai cuvântul sfânt Moldova? De ocară / Să-ţi laşi fraţii, să predice străinii-n temple liturghii?…" Poetul este totuşi un optimist şi speră în reîntregirea Neamului românesc: „Trezeşte-te, român basarabean, / Din somnul greu ce l-au adus duşmanii! / În tine curge sânge de dac şi de roman, / Tu eşti stăpân aici, şi nu nohaii!".

Ultima parte a cărţii – „Picături din Roua Lirei" –, poetul ne descoperă o altă latură a ființei sale, în versuri calde, pline de dragoste sinceră dar neînţeleasă, povestea iubirii care eşuează: „Înaripaţi, pluteam blajini / Pe culmea fericirii. / … Dar într-o zi întunecată / Totul s-a sfârşit, s-a stins subit / Iubirea ta… şi melodia, timid, / Tăcu, nemilostiv trădată, / Lăsând câmpia crunt îndurerată" (Pe câmpul verde), „Iubirea cea ce în clocot odată fierbea / Nesăbuit, nimic nu mai rămâne; chipul firav, / Plăpând dispare în ceaţă…" (Unde eşti, pierdută iubire?). În fond, e geniul care nu-și găsește omul care să-l merite. Cu plăcere citeşti şi celelalte poeme din partea finală a volumului. Spicuiesc doar câteva titluri: „Iubirea noastră", „Romanţă", „Nu te grăbi de-aici să pleci", „Flautul viselor mele", „Eternitate", „Peisaj marin", „În dragoste nu intri".

Claudia Partole observă că „Nicolae Bălţescu simte freamătul Timpului şi zbaterea Lumii, trăieşte intens fiecare clipă, de parcă ar presimţi apropierea unui cataclism răzbunător. Acest presentiment se reflectă în toată creaţia sa. Citindu-i versurile, involuntar, te adânceşti cu ochiul minţii, dar şi al inimii în propria existenţă, reflectezi asupra propriului ideal". Având privilegiul de a-i fi citit poemele (în versuri și în proză), cunoscându-l pe omul-poet (poet în toate: în percepție, în reflectare, în gândire/obiectivitate, în sentiment/subiectivitate, în act, în cuvânt), subscriu întru totul la acest „verdict".

Adoption of the EESC opinion SOC/603 "European Solidarity Corps" / Adoption de l'avis du CESE "Corps européen de solidarité"

Click here if you are having trouble viewing this message.   Dear Madam, Dear Sir,    At its 538th plenary session, held on 17 and 18 October 2018, the European Economic and Social Committee adopted the following opinion, available in all language versions: SOC/603 - European Solidarity Corps In its opinion, the EESC welcomes the commitment to the renewed European Solidarity Corps (ESC) with an increased budget and target for participation. It also appreciates the merging with the EU Aid Volunteers. The Committee believes that in the future, the EU needs to develop two independent support programmes, one for youth and one for volunteering. The EESC makes a series of concrete recommendations, such as:   1)  the employment strand of the ECS needs to be subject to strict regulation and regular review; 2)  there should be no age restriction on the ESC as it should be a support for volunteering; 3)  the ESC should be restricted to the not for profit sector; 4)  the main civil society platforms in the field (the European Youth Forum and the European Volunteering Centre) should be centrally involved in the regulation and oversight of the ESC.   Yours sincerely,    Christa Schweng President of the Section for Employment, Social Affairs and Citizenship (SOC) Chère Madame, Cher Monsieur,   Lors de sa 538e session plénière des 17 et 18 octobre 2018, le Comité économique et social européen a adopté l'avis suivant, disponible dans toutes les versions linguistiques:   SOC/603 - Corps européen de solidarité   Dans son avis, le CESE se félicite de l'engagement en faveur du Corps européen de solidarité (CES) renouvelé, dont le budget est augmenté et la participation élargie. Il apprécie également la fusion avec l'initiative des volontaires de l'aide de l'Union européenne. Le Comité estime qu'à l'avenir, l'UE devra développer deux programmes de soutien indépendants, l'un destiné aux jeunes et l'autre au volontariat. Le CESE formule une série de recommandations concrètes, telles que:   1)  le volet "emploi" du CES doit être soumis à une réglementation stricte et à un réexamen régulier; 2)  il ne devrait y avoir aucune limite d'âge pour le CES, car cela devrait constituer un soutien pour le volontariat; 3)  le CES devrait être limité au secteur sans but lucratif; 4) les principales plates-formes de la société civile sur le terrain (le Forum européen de la jeunesse et le Centre européen du volontariat) devraient être associées de manière centrale à la réglementation et au contrôle du CES.   Bien à vous,   Christa Schweng   Président de la section spécialisée Emploi, affaires sociales et citoyenneté (SOC)     European Economic and Social Committee / Comité économique et social européen Rue Belliard 99, 1040 Bruxelles   Contact us Unsubscribe Privacy Statement

Dezvelirea Plăcii Aniversare „Centenarul Marii Uniri - 1918-2018” Un eveniment de excepție a avut loc duminică 14 octombrie 2018 în Austria la Wiener Neustadt,

 

COMUNICAT DE PRESĂ

Dezvelirea Plăcii Aniversare „Centenarul Marii Uniri - 1918-2018"

 

Un eveniment de excepție a avut loc duminică 14 octombrie 2018 în Austria la Wiener Neustadt, în incintaParohiei Ortodoxe Române reprezentată de preotul paroh, Răzvan Gască, cu prilejul sărbătoririi Hramului Bisericii„Sfinta Paraschiva". Cu această ocazie, o placă aniversară cu titlul „Centenarul Marii Uniri - 1918-2018" realizată de cătreIoan Astaluș a fost așezată la Biserica Ortodoxă Română din Wiener Neustadt, Austria. Placa aniversară a fost dăruităcomunității de către Radio TV Unirea - Austria și CerculCultural Româno-Austriac "Unirea", președinte Ioan Godja. 

Evenimentul face parte din seria de proiecte dedicate unorcomunități de români din străinătate, pe care Cercul Cultural Româno -Austriac "UNIREA" și Radio TV Unirea  le-a planificat și realizat în acest an în parteneriate cu diferiteorganizații, asociații și instituții. Placa aniversară esteun simbol cioplit în bronz, menționând  cei 100 de ani de la Marea Unire, pentru a rămâne în memoria colectivă și să fie sărbătorit pe măsura însemnătății istorice. În cadrul acestorproiecte, s-au instalat șapte plăci dedicate aniversăriiCentenarului Unirii, aceasta din Wiener Neustadt fiind prima instalată in străinătate. În acest an au fost desfășurate evenimente similare realizate în parteneriate cu auotorități șiorganizații locale, beneficiind de sprijinul organizatoriloracestei serii de proiecte și anume Cercul Cultural Româno-Austriac UNIREA, Radio TV  Unirea, Fundația Asturian, Romanca Society, Editura Transylvanian Edition și AsociațiaInfo Manager .

Această serie de evenimente s-a bucurat de apreciereapublicului, artistul Ioan Astaluș fiind solicitat să aducă placaaniversară în diferite locații din România și anume:Mănăstirea Sărmasu, județul Mureș; Biserica Vălenii de Maramureș, județul Maramureș; Inspectoratul General al Poliției București; Prefectura Mureș; Prefectura Harghita șiPrefectura Covasna. La evenimentul realizat în Austria, ladezvelirea plăcii aniversare, au participat români stabiliți înWiener Neustadt, din