Thursday, 22 November 2018

Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a…




Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918

Adăugat de Ziarul Unirea în 21.11.2018.

Salvat la Opinii - Comentarii

Tags: 1 decembrie 1918, anonimat, aviatorul, Blaj, documentele, locotenentul aviator Vasile Niculescu, manifestele, Zborul Marii Uniri


În dupa-amiaza de 23 noiembrie, în iarna anului 1918, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, un aparat de zbor pilotat de un erou trecut apoi în uitare şi care a murit la 90 de ani, un ceasornicar neştiut de nimeni, aducea mesaj de pace, un sac plin cu manifeste şi o geanta sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I.C. Bratianu pentru Consiliul Naţional Român Central.

Un personaj uitat din istoria românilor îşi doarme somnul de veci într-un mormânt din Rădăuţi, pe a cărui cruce scrie Vasile Niculescu. Anonim, erou şi apoi din nou anonim, trecut pentru totdeauna în uitare. O viaţă ca un scenariu de film.


La cimitirul din Rădăuţi, singurul din ţara traversat de o cale ferată în uz, se află, din primăvara lui 1981, un mormânt pe a cărui cruce stă scris numele de Vasile Niculescu, un bătrân ceasornicar care s-a stins discret, ba chiar în anonimat, la 90 de ani. Povestea lui se leagă însă puternic de unul dintre cele mai importante momente din istoria românilor. Ziua de 1 decembrie 1918, când Vasile Niculescu era pilot… Două vieţi a trăit de fapt Vasile Niculescu, două vieţi diferite, ca două romane care se întâlnesc într-un punct crucial.


Pe 23 noiembrie 1918, un aparat de zbor pilotat de Vasile Niculescu şi capitanul Victor Precup a plecat de la Bacău spre Blaj, mai exact spre Câmpia Libertăţii, pentru a duce mesajul despre Unire al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului, hotărâtor pentru convocarea Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, deoarece guvernul român, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central nu puteau comunica decât par avion, din cauza iernii aspre.

În avionul care a aterizat în dupa-amiaza de 23 noiembrie pe Câmpia Libertăţii, aducând mesaj de pace, se aflau un sac plin cu manifeste şi o geanta sigilată, în care se găsea, printre alte documente, scrisoarea primului-ministru Ion I. C. Bratianu pentru Consiliul Naţional Român Central. Zborul se efectuase la doar 2.600 de metri cu un Farman 40 nr. 3240. Fiecare membru al echipajului avusese faţa protejată de un strat gros de parafină, singura soluţie pentru a supravieţui la -40 de grade Celsius. Piloţii nu avuseseră nici paraşute, nici armament, iar carlinga fusese deschisă pe tot parcursul zborului.

După uralele cu care i-a aşteptat mulţimea, curajoşii au mers la Palatul Mitropolitan, iar avionul a fost păzit de opt soldaţi din Garda Naţională, care se schimbau din oră în oră şi se încălzeau la un foc aprins cu lemne.

La 6 seara, restaurantul Patria a găzduit şedinţa festivă, când Vasile Suciu, preşedintele Consiliului Naţional Român din Blaj, a anunţat hotărârea ca echipajul Niculescu-Precup să revină la Bacău şi să dea vestea că românii din Transilvania se vor uni cu ţara. Iar la Palatul Mitropolitan s-a hotărât să se ţina o Mare Adunare Naţională la Alba


Iulia, pe 1 decembrie. La plecare, avionul ducea un document oficial a cărui consecinţă a fost cel mai important eveniment din istoria românilor, care şi-au exprimat dorinţa şi sub o formă neconvenţională:punându-şi semnăturile pe pânza avionului.

După acest moment ce a schimbat prezentul şi viitorul unei ţări, toată lumea s-a aşteptat ca locotenentul Vasile Niculescu să primească Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a. Ceea ce nu s-a întâmplat. Iar eroul s-a retras încet-încet, a schimbat mai multe oraşe, s-a bucurat şi s-a întristat de anonimatul său. Literatura de aviaţie îl mai ţine minte. Manualele de istorie, mai puţin.

Cariera lui aviatică s-a oprit în 1926, la cererea sa, după ce a fost transferat la Centrul de Recrutare din Rădăuţi prin Ordinul 37368/ 1926, emis de ministrul de război. Câţiva ani mai târziu, fostul aviator ajunsese în Regimentul 96 Infanterie, iar în '37 era căpitan în rezervă. Din 1918 până în 1937, aviatorul a lucrat la Comandamentul Şcolii de Aeronautică (1924-1925), după ce devenise căpitan în 1923, graţie înaltului Decret Regal nr. 5634, emis în 24 octombrie 1932.

În vara lui 1919, la mai puţin de un an de la zborul istoric, Vasile Niculescu a mai fost o dată încercat de destin. La 23 iunie, avionul pe care îl pilota în timpul unei acţiuni de recunoaştere în Transnistria, a aterizat pe liniile bolşevice, iar el a fost luat prizonier la Odesa pentru o lună întreagă.


Ultimele două decenii, în plină Epocă de Aur, le-a trăit într-un Bucureşti cu puţine urme de normalitate. Doar în 1961, în decembrie, a primit, se pare, o scrisoare de la Andrei Popovici, fostul comandant al Gruplui 2 Aeronautic Tecuci, care amintea celebrul şi extraordinarul episod pe care i-l datorează istoria românilor. În rest, uitare…

„Nu este prilej de sărbătoare creştinească şi naţională, care să nu trezească în mine amintirea zborului Domniei tale la Blaj, atunci, la începtul iernii, în anul 1918. Zborul acesta rămâne înscris în istoria şi în analele întregirii neamului românesc. Camarazii tăi zburători te-au aşezat pe cel mai înalt punct al unei întreprinderi zburătoreşti din războiul cel mare şi sfânt. S-a văzut nedreptatea pe care conducătorii ţării din acele vremuri au avut-o faţă de dumneavoastră, de a nu va acorda cinstea cuvenită pentru acel zbor istoric. Nu ştiu de ce, dar parcă tot n-am pierdut nădejdea că voi asista la preamărirea şi la actul de dreptate ce vi se cuvine".


În urma lui a rămas o poveste. Povestea unei mari uniri…

Sursa: historia.ro


Wednesday, 7 November 2018

Ecouri ale Taberei prieteniei literare Sebeș 2018 -Nu sunt de-al lor, dar am fost cu ei - de Dr Vasile Burtea



Suntem încă in sezonul ecourilor reverberate de Tabăra prieteniei literare Sebeș, 2018 organizata de către colega noastră , scriitoarea Mariana Moga. Așa încât va prezint încă un ecou cu impresiile unui coleg , sociologul Dr. Vasile Burtea, 
Mulțumesc domnule dr. Vasile Burtea! Tot respectul!

IF .

                    

Nu sunt de-al lor, dar am fost cu ei

 În perioada 25 – 29 iulie 2018 a avut loc un eveniment literar remarcabil; o Tabără literară şi de creaţie, aflată la a doua ediţie. „Tabăra prieteniei literare - De Amicitiae", cum spune conceptul său definitoriu, şi-a derulat lucrările la pensiunea Faur din localitatea Petreşti, edificiu de bun gust şi îmbietoare atracţie, situat în sudul judeţului Alba şi al municipiului Sebeş. 
Evenimentul a dorit să adune, într-un peisaj binecuvântat, scriitori, poeţi şi critici de toate vârstele literare şi din toate colţurile ţării, dar şi din afară; diaspora scriitoricească fiind primită cu mult respect şi fraternă dragoste. 
Invitat doar prin hazardul unui concurs de împrejurări, am avut plăcerea şi onoarea să cunosc şi să ascult literaţi din judeţele Alba, Constanţa, Cluj, Maramureş, Olt, Vâlcea sau din Republica Moldova, precum şi pe cei veniţi din Anglia, Austria ori Suedia. Cu toţii aparţinători la diferite asociaţii (Asociaţia Pentru Civilizaţia Ortodoxă - ASCIOR), ligi (Liga Scriitorilor Români – LSR) şi uniuni de creaţie, pornind de la cele cu caracter local ori regional până la cele naţionale (Uniunea Scriitorilor din România - USR) sau transnaţionale (Uniunea Scriitorilor de Limbă Română - USLR). 
Dorind clar să realizeze o cât mai fertilă unitate în diversitate, evenimentul a avut drept respectabili parteneri Uniunea Scriitorilor de Limbă Română, Chișinău, Clubul Artelor „Solteris, Mangalia", Despărţământul „Vasile Moga" Sebeș, al vechii şi activei Asociaţii „Astra", Societatea „Românca", Londra şi instituţiile de presă: „Mangalia TV", şi Radio TV „Unirea" din Austria.
 

Organizatoarea, amfitrioana şi animatoarea evenimentului, impecabil manageriat, a fost scriitoarea şi poeta Mariana Moga din Sebeş. Nu de una singură, desigur! Ajutată substanţial de prieteni, care nu se trag deoparte la nevoie, dar şi devotatul, omniprezentul, mereu cu toată lumea atentul ei soţ, domnul Cristian. Sunt convins că în echipa prietenilor s-au inclus şi harnicii proprietari ai pensiunii care ne-au adăpostit şi hrănit exemplar, convinşi că este mai rentabil şi omenesc „mai puţin de la mulţi, decât mult de la foarte puţini".
 Cu toţii au reuşit să facă o treabă deosebită, cu costuri minime şi muncă considerabilă, fără să apeleze la nici un buget local, regional sau al altei structuri, deşi evenimentul, atât în formă, dar, mai ales, în conţinut a fost dedicat măreţei  sărbători a anului 2018 – Centenarul Constituirii României Mari.
 S-a citit, s-a recitat, s-a cântat, s-a plâns, s-au oferit diplome, s-a discutat (formal şi informal) despre rolul artei şi condiţia literaturii în epoca noastră, despre soarta limbii române şi nevoia sa de chemaţi şi dedicaţi custozi, de nemurirea celor de la 1918, despre obolul adus de sebeşeni atât în război cât şi la actul propriu-zis al Marii Uniri, despre ce a însemnat, înseamnă şi va trebui să fie Sebeşul în viitor, despre posibilităţi şi nevoi. 

 Mintea mi-a fost provocată de reflexiile scriitorului umorist clujean Cornel Udrea (USR), ale criticului literar şi scriitoarei Antonia Bodea (LSR), ale clujencei, critic literar şi poetă, Maria Vaida (Univ. Cluj), precum şi ale tânărului şi dăruitului istoric sebeşean Mihai Octavian Groza (Despărţământul „ Vasile Moga" Sebeş - ASTRA). 
Auzul ne-a fost „pansat" de înalta sensibilitate şi gândire a poeţilor: Emilia Dabu din Mangalia (USR), frământată că „amintirile-s cărunte", nu ezită să-şi scalde iubirile în neostoite zăpezi; ca şi sebeşeanca Mariana Moga (USLR) ce stă la „vama dintre poluri" ca „ultim grănicer"; Nicolae Bălţescu (USLR Chişinău), bocindu-şi soarta crudă a înstrăinatului de ţară, neam şi limbă; veselul maramureşean Vasile Bele (LSR) asertând indubitabil „frumos eşti grai românesc"; Doina Bonescu (Societatea Scriitorilor Olteni), ce nu e „cea de ieri din noaptea lungă de tăceri"; clujeanul Alin Cucuruzan (USLR), care îşi ia cuvintele drept „aripi pentru zbor"; Gelu  Dragoş (USLR), ale cărui „păsări hoinare zboară întruna peste cărări neumblate" ale Maramureşului; constănţeanca Garofiţa Jianu, ce-nchide-n sine „cu reci zăbrele dor nebun"; Romulus Moldovan (LSR), a cărui ţară „cu lacrimi şi sânge udată prin jertfă-i străbun legământ"; Viorel Birtu Pîrăianu (Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română Quebec - Canada, USLR), la care „şi lacrima este un cuvânt", Nastasica Popa din Năvodari (ASCIOR), aflată-n „gara dintre vise" îşi leapădă „haina de iluzii" şi soţii Constanţa Tanţi şi Constantin Triţă (Asociaţia Rusidava Culturală și USLR) ale căror „iubiri nu vin de două ori", fiindcă „femeia-i poezia vieţii"; Ovidiu Vasile (LSR), umplându-şi „spaţiul dintre veşnicii cu clipe din vecia existenţei".  

În sfârşit, dar nu la urmă, poetele Ionela Flood (vicepreşedinta RTV „Unirea" din Wiener Neustadt - Austria şi preşedinta Societăţii „Românca") al cărei Parfum al Îngerilor „cu sânziene te aşteaptă despletită să-i pui lumini în păr" şi Ana Podaru (USLR - Anglia), în ale cărei „firimituri de fericire mereu răsare un lăstar, răsare pasărea de jar". 
 Deosebită bucurie au constituit lecturile scriitorilor: Vasilica Mitrea (USLR şi Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română Quebec - Canada) a cărui mesaj îndreptător de lume este perpetuu moral, iar Basarabia o rană ce-şi revendică vindecarea; Alexandru Găină (Anglia) cu ale sale reţete culinare internaţionale şi Daniel Onaca (Suedia), ce nu uită de Banatul natal nici în prezenţa distinsei şi discretei sale soţii suedeze.
S-au lansat volumele: Antologia Clepsidra cu sentimente, apărută la editura Emma Books, coordonată de distinsa doamnă a poeziei sebeşene, Mariana Moga şi Spinul din talpă, Editura Art Creativ, ce reuneşte poezii, în limba română, din creaţia sensibilei şi greu încercatei Ana Podaru (USLR Anglia).
 Sufletele ne-au fost atinse de aripa îngerilor prin glasurile de legendă ale copiilor din grupul vocal „Glasuri de argint" din Vulcan, al cărui foarte tânăr solist este folk-ist-ul Sergiu Pârvulescu, nimeni altul decât laureatul premiului întâi la Festivalul „Adrian Păunescu", ediţia 2018, premiu adjudecat cu propria-i melodie, „mulată" pe versurile Anei Podaru (Cuibul de ploşniţe). Solista Ileana Berki, formatoarea şi conducătoarea grupului de copii „Glasuri de argint", a încheiat seara de 26 iulie 2018 într-un concert susținut alături de band-ul său.
  În aceeaşi notă, în seara următoare, interpretul Aurel Gâţă şi poetul Romulus Moldovan şi-au pus la dispoziţia creatorilor de frumos încântătoarele lor melodii ardeleneşti magistral interpretate.
Seara de sâmbătă a fost marcată de un prelungit şi înălţător moment de muzică şi poezie susţinut de participanţii la Tabără şi potenţat de cereasca prestaţie a cantautoarei Corina Ofelia Corpodean.
Toţi îndrăgostiţi de artă, de frumos şi de bun gust, constanţi în prietenie adevărată, nu au necesitat cheltuieli, mulţumindu-se doar cu nesimulata noastră admiraţie susţinută de îndelungi aplauze şi directe elogii.
În rezumat, a fost o revărsare de înaltă şi intensă sensibilitate, de profundă şi dedicată simţire românească, de  încântare spirituală şi de stilat bun gust.
Dar, ca profesionist (sociolog şi economist) şi om care, pe lângă munca la catedră (la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea Hyperion) am cumulat constant (38 de ani) şi munca din administraţie (ca executant ori în diferite demnităţi, obţinute numai şi doar prin concurs – da, demnităţi obţinute prin concurs), nu pot să nu mă întreb de ce am putut să ne bucurăm de un asemenea regal doar noi cei 33 de oameni care am fost prezenţi acolo, când, de fapt, aceşti oameni deosebiţi își dau osteneala, şi-şi exteriorizează înzestrările cu care au fost hărăziţi, pentru toţi semenii lor (sau pentru cât mai mulţi). Ei dau şi nu cer nimic în schimb! 
De ce nu au asistat sute sau mii de sebeşeni ori din satele adiacente, primiţi zilnic în săli ori alte spaţii, aparţinând administraţiei publice şi oferite de aceasta, spre înălţarea sufletească a celor mulţi şi spre aducerea aminte a vremurilor şi evenimentelor aniversate? 
Nu ştiu câte evenimente dedicate CENTENARULUI a organizat Sebeşul, dar ştiu că acesta ar fi fost unul măreţ, cel puţin sub aspectul calităţii. De ce n-au fost prezenţi în nici o zi la eveniment, dacă nu primarii din Sebeş şi localităţile vecine, măcar unii dintre şefii comisiilor de cultură şi turism din cadrul respectivelor consilii locale? De ce Primăria Municipiului Sebeş (sau alta din zonă) nu a fost partener al evenimentului?
Nici presa locală nu a fost interesată de eveniment. Doamne, cum a ajuns actul de cultură în ţara asta!
Dacă doi vecini din marginea judeţului s-ar fi păruit din pricina câinelui care a rupt gardul despărţitor, ar fi fost năvală de jurnalişti şi concurs de metafore şi hiperbolizări. Dar pentru un atare act de cultură şi patriotism …
A fost mai mult decât benefică prestaţia mediatică a TV Mangalia, care a difuzat profesional filmările realizate în cadrul evenimentului, dar şi sprijinul discret dat de Radio TV „Unirea" realizatoarea interviurilor individuale cu participanţii la Tabără.
De ce, atunci când au dorit să ne prezinte ce au frumos şi interesant în zonă,  organizatorii au trebuit să roşească (fără nicio vină), în locul diriguitorilor turismului local, văzând şi auzind cum participanţii se crispau când podelele maşinilor personale se loveau şi se zgârâiau de pietrele şi bolovanii de pe drumurile (de numai câteva sute de metri) neamenajate, fie şi superficial, sau când unele ambreiaje fumegau efectiv, frânate în pantă de aceleaşi obstacole care le lipseau de contactul solid cu solul?
La comoara numită Râpa Roşie, pe care mulţi ar dori să o aibă, câtă lume de pe pământ nu ar veni să admire superbele sculpturi cioplite de natura însăşi, dacă cineva s-ar fi învrednicit (cu o investiţie minimă) să amenajeze puţin drumul care duce acolo, să facă o mână curentă din nişte prăpădite de ţevi cumpărate de la REMAT sau din nişte crengi care n-aveau cum să devină cherestea, pentru a putea urca cât mai multă lume de toate vârstele şi stările, spre podoabele amintite? Cât despre trepte (scări) pentru urcat … ce să mai vorbim, doar nu suntem nemţi! O barieră automată, care să se deschidă după introducerea câtorva monede sau bancnote, ar fi amortizat cheltuielile cu drumul în mai puţin de un an, fără paznic profesionist şi fără firmă păgubitoare. 
Dacă ar fi fost prezenţi, mai marii turismului local s-ar fi gândit că la casa memorială a Marelui Poet şi Filosof, cum îl numea Marin Preda pe ilustrissimul Lucian Blaga, să „lucreze" o persoană care i-a citit opera ori, măcar, să ştie cu exactitate titlurile şi în ce loc din casă se află unele din operele marelui gânditor. Dar, mă rog, poate se va trezi şi Dumnezeul Românilor şi va găsi un leac împotriva nepragmatismului, indiferenţei sau neglijenţei, pentru a nu vorbi de dezinteres ori reacredinţă.

 Dr. Vasile Burtea

                                      Bucureşti, 07 sept. 2018

Apariție editorială inedita-Dicționarul de reliefuri literare românești- volum îngrijit de Mariana Moga


Va semnalez o apariție editorială importantă, abordată cu mult curaj de către colega noastră Mariana Moga . 

O felicitam astfel pe Mariana Moga pentru selecția participanților in aceast volum, legati printr-o prietenie literară cultivata de-alungul anilor dar mai ales prin participarea la taberele Prieteniei literare de la Sebeș. 

Doua inițiative de suflet, generoase și împlinite prin atenția și dedicația Marianei Moga pentru apariția acestui volum! O munca neobosita pentru o călătorie in spațiul literar, in numele frumosului și al miracolului ! 

Cu multumiri si apreciere, Ionela  Flood 

Noiembrie 2018


Dragi colegi,

În „Dicționarul de reliefuri literare românești" am inclus scriitori contemporani de notorietate, dar și scriitori deja afirmați sau pe cei aflați la început de drum ce îndrăznesc să bată cu sfială la porțile consacrării, pentru ca cititorul ( atât din țară cât și de peste hotare- dicționarul plecând spre biblioteci din afara României) să-i poată cunoaște pe cei care prin acțiunile lor fac cinste culturii românești.


 În paginile lucrării veți găsi membri ai Uniunii Scriitorilor din România, ai Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, ai Ligii Scriitorilor din România și alte organizații de profil.


În această ediție au apărut: Costel Avrămescu, Nicolae Bălțescu, Vasile Bele, Viorel Birtu Piraianu, Antonia Bodea, Jean Bolba, Viorica Cazan, Chioariu Mihaela Dana, Emilia Dabu, Ureche-Niculai Dinu, Ionela Flood, Mihai-Octavian Groza, Lăcrimioara Iva, Vasilica Mitrea, Mariana Moga, Maxim Iuliu-Marius Morariu, Maria Niculescu, Stroia Gheorghe, Dan Salapa, Cornel Udrea, Vaida Maria, Adriana Weimer, Mariana Adascalitei, Mioara Baciu, Manac Badica Neli, Doina Bonescu, Calinescu Maria, Dorina Codreanu, Conduraru Ioana, Jane Crisan, Alin Cucuruzan, Dinica Cristian Ovidiu, Dragos Gelu, Camelia Florescu, Paulina Georgescu,Garofita Jianu, Angela Mihai, Mihu Eugenia, Mirela Minuţa, Ana Munteanu Draghici, Nicolae Nistor, Elena Obrinteschi, Ana Podaru, Popa Nastasica, Netty Popa, Luminita Postolache, Anna-Nora Rotaru, Urfet Sachir, Silvana Andrada, Constantin Trita, Ovidiu Vasile și Ana Urma.

Mariana Moga

Wednesday, 31 October 2018

LA TABĂRA PRIETENEI LITERARE – DE AMICITIAE – 2018 POEZIA S-A REDESCOPERIT ÎNDRĂGOSTITĂ DE POEȚI

De Emilia Dabu 


 Există o taină care ne unește, în spirit al poeziei care cotropește. 
Să vii din toată țara românească – Oltenia, Dobrogea, București, din Ardeal, din Anglia, Suedia, Austria, Republica Moldova, la Sebeș, la o tulnicare de pace și prietenie trimisă cu dragoste spre cei care mai trăiesc încă în continentul iubirii de poezie, în plină vară toridă a anului 2018, este semn de frumusețe și noblețe spirituală. Și pentru că trebuie să se jertfească cineva în numele iubirii de creatori și creație, de cunoaștere a ființei omenești, creatoare de divină stare de poezie, literatură, scriitoarea Mariana Moga, membră a Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, din al cărui Consiliu de Administrație face parte, având ca parteneri Asociația „Astra" – Despărțământul „Vasile Moga" Sebeș, Mangalia Media TV,  Clubul artelor „ Solteris" Mangalia, Asociația „ Românca" din Londra, Radio TV „Unirea" Austria și  Cercul Cultural Româno-Austriac din Wiener Neustadt – Austria, organizatoarea și inițiatoarea acestui proiect, ne-a demonstrat că și visele mari se realizează uneori.
 Și după multe ore de călătorie, unii cu experiența primei ediții de colecție, se spunea mai apoi, ne-am regăsit la Sebeș. Ne-am cunoscut și recunoscut prieteni în lumina sacră a cuvântului scris ori șoptit, o grupare de taină și dor, la Sebeș-Alba, pentru ca apoi să pornim spre localitatea Petrești, la vreo 6 km de Sebeș, către locul care ne-a găzduit timp de patru zile. (...)
După ce m-a cutremurat încă odată pe drum frumusețea României, pornind  de la Mangalia alături de omul de televiziune și director al TV Mangalia Ionel Rugea, am hotărât să vedem și partea de lumină a acestei Tabere a Prieteniei Literare, să vedem frumusețea oamenilor cotropiți de îngerul poeziei. Și am văzut tot ce era mai frumos în gruparea literară invitată de organizatoarea acestei clipe universale, minunata Mariana Moga. Repet numele acestui puternic spirit, deoarece fără astfel de oameni nu am avea parte de astfel de clipe. Artiștii sunt cu totul diferiți de semenii lor prin contactul artistic cu alte lumi și deci și greu de călăuzit spre ceva cu care nu ar fi de acord.


M-am îndrăgostit iremediabil de clipa ce ni s-a dat, de o parte din cei pe care am reușit sau poate chiar ei au reușit să topească zidurile înălțate spre apărare de ei însăși și de noi ceilalți deopotrivă, invitați fiind în fiecare seară la concertele susținute de celebra formație a greierilor din partea locului, veniți să vadă ce ne mai fac sufletele. Și au văzut și ascultat poezie, cântece, povești, lacrimi, istorie, pace, prietenie, la foișorul inimii unde se audiau simfoniile. Căci la masa sufletului există doar bucuria prieteniei, cunoașterii adevărate prin cultură și artă. Iar omul de televiziune,  Ionel Rugea , a filmat, a fotografiat nemurirea și clipele unor zile minunate, recitalurile de muzică și poezie, răsfățul naturii, florile, copacii, sau obiectivele vizitate din Sebeș, Alba Iulia. A imortalizat pentru veșnicie frumusețea Râpei Roșii și casa magicului poet Lucian Blaga, unde pășind pe urmele sale i-am văzut frumoasa grădină a copilăriei. Am vizitat muzeul „Ioan Raica" din Sebeș, Centrul Cultural„ Lucian Blaga", Cetatea Alba- Iulia în toată frumuseței ei milenară, în așteptarea centenarului Marii Uniri, Catedrala Evanghelică etc. Tot camera ne-a păstrat pentru viitor momentele cu trupa de copii „Glasuri de argint" din Vulcan, jud. Hunedoara,  trupă care a înseninat sufletul copiilor din noi,  pe interpreta Ileana Berki, ce a făcut să se inalțe spre dans inimile scriitorilor, pe interpretul Aurel Gîță ce ne-a dăruit piese minunate din folclorul românesc, în același timp o voce de neuitat. (...)
Sunt milioane de motive pentru care astfel de tabere ale prieteniei literare să existe. Tabăra de la Sebeș-Alba este un model, o inspirație, un motiv care te face mai bun, mai frumos, mai uman. Este o tabără pentru regăsirea legăturilor interumane, pentru regăsirea legăturii cu natura și frumusețea ei unică,  pentru purificarea izvorului poeziei din cei care îl au și care a fost cam dat uitării.


Am îmbrățișat și acumulat continente de frumusețe din cărțile, sufletele și serile de la masa din foișorul poeziei, unde concertele greierilor îmblânzeau clipa, alături de poeți buni, frumoși, strălucitori în creație, pe care îi prindeau zorii încă visând și creînd în patria poeziei adevărate. Acorduri șoptite, hohotite, vindecate.
Ca pe o prietenă din alte vieți am regăsit-o pe doamna demnității omenești Ionela Flood, președinta Asociației „Românca" din Londra - Anglia, poetă și jurnalistă. O îmbinare de lumină lină din lumina munților noștri. RadioTV „Unirea"Austria a beneficiat de interviuri de excelență prin domnia sa.


 Salutări sincere și tânărului prieten Alexandru venit tot de la Londra.
 Clujul a fost reprezentat de poeți de forță, care au multe de spus în literatura contemporană, iubitori și de concertele greierilor susținute în aer liber. Alin Cucuruzan – USLR, Ovidiu Vasile și Romulus Moldovan. Din Basarabia  a venit poetul Nicolae Bălțescu – USLR.  Medicul poet Viorel Birtu-Pîrăianu din Constanța, a stat de veghe, alături de ceilalți, ca surâsul poeziei să nu se piardă. 
Un spirit frumos, a fost cel care unea toate sufletele prezente, poetul care a înțeles că visele niciodată nu pier, dacă sunt vii, adevărate. Domnia sa a știut să-și trăiască unul dintre vise împreună cu noi toți la Tabăra Prieteniei Literare de la Sebeș-Alba, organizată de doamna inimilor noastre Mariana Moga. Poetul Vasile Bele din Baia Mare a fost și va fi mereu un om, un poet viu, o persoană care lasă urme frumoase pe unde trece, și prietenie, și poezie. 
Maramureșul a fost reprezentat cu cinste și de minunatul poet Dragoș Gelu.
 Din Oltenia ne-am bucurat de prezența poeților Constantin Triță, însoțit de minunata sa soție, Constanța Tanty Triță și de distinsa doamnă, Doina Bonescu.
 Scriitorul Daniel Onacă din Suedia a impresionat prin taina de observator al unei lumi în care și domnia sa a trăit cândva.
 De la Constanța au venit doamnele Vasilica Mitrea-USLR, Nastasica Popa și Garofița Jianu.
 I-am nominalizat doar pe câțiva, pe cei care pe parcursul celor patru zile mi-au fost mereu aproape, însă toți cei prezenți au fost minunați și cel mai important lucru este că sunt.

 Mulțumesc Bunului Dumnezeu că există România, că există poezia și prietenia, că existați dumneavoastră doamnă Mariana Moga, un organizator de excelență alături de soțul domniei voastre, domnul Cristian.
 Mangalia îmbrățișază cu drag și dor toată lumina poeziei adusă în dar acolo la Sebeș-Alba de fiecare dintre invitați. Sunteți miraculoși. Bucurați-vă că am fost împreună așa cum și sufletul meu o face. Un răsfăț de clipă rară ne-a fost dat să trăim. Să trăiesc.
  Încă nu s-au inventat cuvinte în Univers care să descrie starea de poezie și prietenie
de la Sebeș. Poate doar muzica sufletelor uimite și ele de eclipsa de lună trăită împreună.
 Mulțumim poeziei care transformă în realitate astfel de vise, care se furișează în inimile noastre și ne face mai buni, mai frumoși, mai înțelepți și inspirați, care ne transformă în noi oameni, în PRIETENI.
 Pentru noi cei din Magalia, Emilia Dabu și Ionel Rugea, ați devenit cu adevărat noii noștrii prieteni de lumină.

Cu admirație, prietenie, încredere, lumină și dor,
Emilia Dabu 
 Uniunea Scriitorilor din România

Sunday, 28 October 2018

Un semn de Centenar, într-o zi memorabilă

26 Octombrie 2018, Castellion, Spania


Istoria se scrie și se face din frânturi de poveste, de aceea ziua de 26 Octombrie, sărbătoarea Sf Dumitru , rămâne ca o lecție de demnitate pentru românii din Castellion. 

Nimic  nu s-ar fii  întâmplat făra voia sau fără sprijinul comunității românilor din acest oraș. 

Un semn de Centenar, o placă aniversaraă dedicată celor 100 de ani de la Marea Unire  din 1918, a fost pregătit de de către artistul Ioan Astalus și dăruit comunității românilor din Castellion, fiind instalat la Biserica Sf Nicolae din Castellion.  

Momentul de reculegere și recunoștință a fost pregătit de către Pr Nicolae Ionita care a sființit placa aniversară. La eveniment au fost prezenți membrii ai comunității, corul bisericii și oaspeții, care au venit cu acest dar de suflet, semn al continuitatii și perenității spiritului romanesc în lume. Un  recital de poezie al scriitoarei Ionela Flood a fost dedicat eroilor necunoscuți,celor care timp de secole au înfăptuit unirea pas cu pas, începând cu înaintașii noștri daci până la eroii necunoscuți contemporani, care prin dăruirea lor duc mai departe acest mesaj. Corul bisericii Sf Nicolae  a continuat acest moment de înălțare sufleteasca, comunitatea invitând oaspeții să cunoască și proiectele educative pe care biserica le găzduiește: cursurile de limba română și civilizație română, alături de o biblioteca cu volume in limba romana.

Un moment emoţionant a fost "decorarea" lui Alin, noul membru al corului bisericii , cu insigna "România Centenar", e către preotul paroh Nicolae Ioniţă. Este încă o dovadă că generaţia viitoare va construi următaorele centenare.

Organizatorii evenimentului , au rememorat cu aceasta ocazie amplasarea altor 8  placi aniversare centenare, care au fost dăruite unor instituții sau organizații din România și străinătate, cea din Castellon fiind cea de a 9a. 
Acest eveniment a fost posibil datorită strădaniei celor care l-au inițiat, Cercul Cultural Romano - Austriac Unirea, președinte Ioan Godja (Austria); Radio TV Unirea, vicepreședinte Ioan Astalus ; Romanca Society , președinte Ionela Flood( Marea Britanie). Evenimentul a beneficiat de sprijinul Asociatiei Centrul Civic Român din Castellon, președinte Larisa Tudor; FADEEE Federatia asociatiilor de romani din Europa, președinte Daniel Tecu; Liga Culturală pentru Unitatea Spirituală a Romanilor de Pretutindeni,  Logistica și transportul fiind asigurate de către Talleres Tudor SL.  


Echipa 
Radio TV Unirea

Friday, 26 October 2018

Nicolae Bălţescu, un peregrin prin cele patru zări de Gelu DRAGOŞ Baia Mare, România



A apărut anul trecut la Editura Pontos din Chişinău volumul de versuri „Să mă ierţi, Primăvară" de Nicolae Bălţescu. Prefaţa este semnată de Mariana Moga, care definește foarte bine, în esențialitatea sa, creația autorului: „Poezia lui Nicolae Bălţescu este una adânc trăită, marcată de o atmosferă de suferinţă, de aşteptare, de speranţă, de armonizare a minţii cu inima. Gândurile şi simţirea şi le revarsă în cuvinte cu mireasmă de primăvară".
Volumul este structurat în şase unități tematice: „Din istoria lumii", „O lume, azi", „Psalmi", „Să mă ierţi, Primăvară", „Gânduri pentru Neamul meu", „Picături din roua lirei", şi chiar din titlurileacestora se poate observa că poetul român-moldovean abordează mai multe subiecte sensibile: imperfecţiunea acestei lumi – datorată neatenției omului; admirația faţă de Marea Creaţie a lui Dumnezeu; respectul faţă de Neam și strămoşii direcți, cu înălțimea trudei și a jertfelor lor din verticala istoriei și din orizontala spațiului care li s-a dat; frământările poetului, meditațiile şi zbuciumul lui sufletesc; dorinţa de perfecţiune; efortul pentru mântuirea sufletului său.
De remarcat faptul că scriitorul Nicolae Bălţescu intercalează, printre poezii propriu-zise, şi scurte poeme în proză, lucru care ne descoperă un scriitor stăpân pe diverse formule de comunicare artistică, posesor al unui condei măiastru.
Din prima parte, intitulată „Din istoria lumii", am reţinut poeme ca „Eu simt", exprimând zbuciumul continuu, al poetului, în sufletul căruia „[…] zac lumi întregi şi evuri, / Ce-au fost aievea şi vor fi de-a pururi" și care face mărturisiri emoționante despre felul în care își asumă în totalitate omenescul – cu aspirația spre Cer, dar și cu asumarea păcatului primordial: „În Eul meu simt cum tresare Nemurirea, / Mă cheamă din Înalt ceva ce e mai viu, / Un văl de amnezie mi-acoperă privirea – / Ce-i dincolo de timp, de spaţiu, să nu ştiu. / Păcatul Evei e povara Omenirii, / Destinul lui Adam – e Calea Rătăcirii". În poemul „Autobiografie", găsim poetul sensibil şi atent la suferinţele celorlalţi, mereu cu gândul la a atinge perfecţiunea, dar aflat uneori în cumpănă: „Pribeag, dezamăgit de viaţa / Plină de patimi pe acest Pământ, / De Iubire şi de sens flămând, / Plutind prin Necuprins, / O uşă am deschis…" Astfel de mărturisiri despre trăirile celui care scrie pentru noi regăsim şi în alte poeme, toate de o muzicalitate ce ne duce cu gândul la marele poet universal Mihai Eminescu, precum: „Păcatul originar", „Secvenţe din istoria universală" sau „Universul ororii".
În secțiunea a doua – „O lume, azi" –, întâlnim un poet-filosof, care încearcă să găsească răspunsuri la întrebări fundamentale: „Ce se întâmplă cu acest Pământ? / Parcă s-a rătăcit până şi Timpul… / E dat uitării sacrul Legământ. / Vremea nu-şi cunoaşte anotimpul". Ori „Omule, de ce ai devenit / Făptură limitată-n Univers, / Fiinţă limitată-n timp / Şi destinată morţii? / Cu mâna proprie / Memoria ţi-ai şters / Şi tot mai mult te-ndepărtezi / De veşnicia Porţii" (Adu-ţi aminte). Femeia şi dragostea carnală există şi ele, de pildă, în poezia „Femeie, crezi…", în care poetul întreabă, la modul general: „Femeie, crezi că-i o greşeală / Să cânt în psalmi şi doine, / Coriambic, lumea aşa cum este? / Oare-i mai bine ochii / Să-i închid şi visător să-nşir / Cu viclenie ditirambe?" Din poeme cum ar fi „Cuvântul omenesc", Trândăvie spirituală" sau „Quo vadis, Mundi?…", ne dăm seama că autorul a citit cu multă aplecare și a înțeles în duh (iar nu în literă) „Cartea cărţilor".
În al treilea grupaj, numit „Psalmi", citim poeme-rugă despre „osteneala mulţimii" (Destine), „Judecata Divină" (Prin ochii Speranţei), „tăria în smerenie" (Rugăciune), „mângâierea serii" (Alean), iar ideea care se desprinde este aceea că iubirea de semeni şi de Dumnezeu, deopotrivă, cere o inimă deschisă, fără lacăte, cere jertfă, ardere, implicare totală în problema aproapelui: „Iubirea doar în Iubire trăieşte, Eul tău te face să fii tu însuţi, / Necuprinsul primeşte căldura, lumina, forţa ta. Revii din Lumea / Cunoaşterii Binelui şi Răului în Împărăţia Lui Dumnezeu, / Revii Acasă" (Psalm Iubirii). Acest lucru se poate înfăptui prin credinţă în Creator şi în Înviere: „Apropiaţii mei din toate patru zări, / Eu vă iubesc, vă chem şi vă doresc / Ca azi cu toţii să renaştem Învierea, / Să nu lăsăm să treacă acele sfinte stări / În toamne, născute de distinse Primăveri" (La hotarul Vremii…).
În partea a patra, purtând titlul sugestiv „Să mă ierţi, Primăvară" (care este şi titlul volumului), poetul se vede neînsemnat în necuprinsul Univers, un singuratic şi, în cercul lui, un neînţeles. Poetul Nicolae Bălţescu, în mod particular (mai mult decât poetul, în general), este un visător, un perfecţionist, cu „pretenții" sublime: „Visez neîncetat Înălţimi. În zborul nostalgic / Tânjesc până la lacrimi… Şi verbul magic, / Şi imaginea numai iubind nasc în spirit / Ideea, poezia, conceptul formând noţiunea / În spectru, întregind-o în culoare şi sunet… (Visez neîncetat Înălţimi). Urmează patru epistole cu valoare de aforisme, de ziceri de netăgăduit, după care vin minunate poezii, cum ar fi „Anotimpuri", „Să ne iubim bătrânii", „Meditaţie", „Reculegere", „Pasajul Lumii".
Diviziunea a cincea, sub genericul „Gânduri pentru neamul meu", atacă cu seriozitatea ce-l caracterizează pe autor și cu competența pe care o are, Domnia Sa fiind militar de carieră (acum, ofiţer în rezervă) realitatea de astăzi a graniţelor dintre fraţii români de dincoace şi de dincolo de Prut. Exemplific: „Fraţii mei de sânge, / Neam din zei născut, / Dorul mă usucă / Pe un mal de Prut, / Inima îmi plânge / De uitarea crudă… // Fraţii mei de sânge, / Ne-aţi lăsat durut… / Dorul plânse mult, / Doar iubirea nu se poate stinge! / Ori uitarea, credeţi, poate să-ncapă / Pe o despărţire de un curs de apă?" (Fraţii mei de sânge). O lacrimă te încearcă şi când pătrunzi poemul „Sunt ultimul poet din sat", care face referire la îmbătrânirea satelor din Republica Moldova, la plecarea tinerilor în Occident pentru o bucată de pâine mai albă şi un pumn de bani (lucruri care nu ne sunt străine nici dincoace de Prut): „Flăcăii sunt plecaţi şi piaţa-i pustiită. / Hore nu se încing, căci nu sunt sărbători, / Cu fetele-mândruţe lumea-i împânzită, / Nunţi n-au mai fost demult, nu sunt nici şezători. // Lângă rămaşi bătrânii ce-s obosiţi de ani / Stau trist lipiţi copii, privirile sunt stinse, / Că-n glia sărăcită, în plaiul lor natal, ei au rămas orfani / De tot: de mamă, tată, de copilărie, în mari dureri aprinse". În poezia „Dor", poetul Nicolae Bălţescu reproşează, pe bună dreptate, faptul că fraţii basarabi au fost lăsaţi, prea uşor în voia sorții, la cheremul altora și în colții ascuțiți ai vremurilor : „Neamul meu nu a simţit durerea despărţirii / Cum am simţit-o noi, cei văduviţi de ţară: / Aţi tăcut… Şi ne-aţi lăsat în voia pătimirii, / Din nou orfani, cu dor şi fără Primăvară… // Să faci o ţară pe-un trunchi rupt de la Ţară? / S-admiţi, s-o recunoşti, anatemei urgii / Să dai cuvântul sfânt Moldova? De ocară / Să-ţi laşi fraţii, să predice străinii-n temple liturghii?…" Poetul este totuşi un optimist şi speră în reîntregirea Neamului românesc: „Trezeşte-te, român basarabean, / Din somnul greu ce l-au adus duşmanii! / În tine curge sânge de dac şi de roman, / Tu eşti stăpân aici, şi nu nohaii!".
Ultima parte a cărţii – „Picături din Roua Lirei" –, poetul ne descoperă o altă latură a ființei sale, în versuri calde, pline de dragoste sinceră dar neînţeleasă, povestea iubirii care eşuează: „Înaripaţi, pluteam blajini / Pe culmea fericirii. / … Dar într-o zi întunecată / Totul s-a sfârşit, s-a stins subit / Iubirea ta… şi melodia, timid, / Tăcu, nemilostiv trădată, / Lăsând câmpia crunt îndurerată" (Pe câmpul verde), „Iubirea cea ce în clocot odată fierbea / Nesăbuit, nimic nu mai rămâne; chipul firav, / Plăpând dispare în ceaţă…" (Unde eşti, pierdută iubire?). În fond, e geniul care nu-și găsește omul care să-l merite. Cu plăcere citeşti şi celelalte poeme din partea finală a volumului. Spicuiesc doar câteva titluri: „Iubirea noastră", „Romanţă", „Nu te grăbi de-aici să pleci", „Flautul viselor mele", „Eternitate", „Peisaj marin", „În dragoste nu intri".
Claudia Partole observă că „Nicolae Bălţescu simte freamătul Timpului şi zbaterea Lumii, trăieşte intens fiecare clipă, de parcă ar presimţi apropierea unui cataclism răzbunător. Acest presentiment se reflectă în toată creaţia sa. Citindu-i versurile, involuntar, te adânceşti cu ochiul minţii, dar şi al inimii în propria existenţă, reflectezi asupra propriului ideal". Având privilegiul de a-i fi citit poemele (în versuri și în proză), cunoscându-l pe omul-poet (poet în toate: în percepție, în reflectare, în gândire/obiectivitate, în sentiment/subiectivitate, în act, în cuvânt), subscriu întru totul la acest „verdict".

Wednesday, 24 October 2018

Adoption of the EESC opinion SOC/603 "European Solidarity Corps" / Adoption de l'avis du CESE "Corps européen de solidarité"




Click here if you are having trouble viewing this message.
Facebook Twitter LinkedIn GooglePlus
 
 
Dear Madam,
Dear Sir, 
 
At its 538th plenary session, held on 17 and 18 October 2018, the European Economic and Social Committee adopted the following opinion, available in all language versions:

In its opinion, the EESC welcomes the commitment to the renewed European Solidarity Corps (ESC) with an increased budget and target for participation. It also appreciates the merging with the EU Aid Volunteers. The Committee believes that in the future, the EU needs to develop two independent support programmes, one for youth and one for volunteering.

The EESC makes a series of concrete recommendations, such as:
 
1)  the employment strand of the ECS needs to be subject to strict regulation and regular review;
2)  there should be no age restriction on the ESC as it should be a support for volunteering;
3)  the ESC should be restricted to the not for profit sector;
4)  the main civil society platforms in the field (the European Youth Forum and the European Volunteering Centre) should be centrally involved in the regulation and oversight of the ESC.

 
Yours sincerely, 
 
Christa Schweng

President of the Section for
Employment, Social Affairs and Citizenship
(SOC)
Chère Madame,
Cher Monsieur,
 
Lors de sa 538e session plénière des 17 et 18 octobre 2018, le Comité économique et social européen a adopté l'avis suivant, disponible dans toutes les versions linguistiques:
 
 
Dans son avis, le CESE se félicite de l'engagement en faveur du Corps européen de solidarité (CES) renouvelé, dont le budget est augmenté et la participation élargie. Il apprécie également la fusion avec l'initiative des volontaires de l'aide de l'Union européenne. Le Comité estime qu'à l'avenir, l'UE devra développer deux programmes de soutien indépendants, l'un destiné aux jeunes et l'autre au volontariat.

Le CESE formule une série de recommandations concrètes, telles que:
 
1)  le volet "emploi" du CES doit être soumis à une réglementation stricte et à un réexamen régulier;
2)  il ne devrait y avoir aucune limite d'âge pour le CES, car cela devrait constituer un soutien pour le volontariat;
3)  le CES devrait être limité au secteur sans but lucratif;
4) les principales plates-formes de la société civile sur le terrain (le Forum européen de la jeunesse et le Centre européen du volontariat) devraient être associées de manière centrale à la réglementation et au contrôle du CES.

 
Bien à vous,
 
Christa Schweng
 
Président de la section spécialisée
Emploi, affaires sociales et citoyenneté
(SOC)
 
 

European Economic and Social Committee / Comité économique et social européen
Rue Belliard 99, 1040 Bruxelles