SUNTEM PESTE TOT ACASĂ!

Articol realizat de Cristiana Craciun 

 

Prea ocupați cu problemele cotidiene, se întâmplă să nu ne gândim și la acelea ale unora dintre comunitățile românești care traversează în aceste zile situații nu tocmai fericite. Și e suficient să ne gândim situația românilor dinUcraina ori la cei din Regatul Unit al Marii Britanii, prinși în mijlocul unor confruntări politice care ar putea să le influențeze viitorul. Da, ar trebui să realizăm că sunt în lume și români care se confruntă cu situații dificile, pentru care statul român, înțepenit, istovit de măruntele lupte politicianiste, nu face mare lucru. Nu am văzut nici acțiuni diplomatice serioase, nici ale structurilor de stat, guvernamentale, nici ale societății civile care să se preocupe de soarta comunității românești, după ce Marea Britanie va părăsi, cu sau fără acord, Uniunea Europeană.

Deși în Regatul Unit, cetăţenii statelor membre UE nu au obligaţia de a se înregistra pe lângă autorităţile locale, astfel încât nu există date oficiale care să indice dimensiunea actuală a comunităţii româneşti, indicatorii statistici utilizaţi de diferite autorităţi confirmă tendinţa de creştere menţionată, astfel că, în anul 2018, Biroul Național de Statistică britanic anunța că numărul de români care trăiesc în Marea Britanie a ajuns la 411.000 de persoane, constituind a doua minoritate din regat (după cea poloneză)! Cifre neoficiale, care îi pun la socoteală și pe cei care merg pentru munci ocazionale, sezoniere vorbesc chiar despre un număr mai mare, de o jumătate de milion de români. Românii sunt apreciați pentru capacitatea lor de adaptare, pentru profesionalismul  și inteligența lor, pentru omenia de care dau dovadă, astfel că, pe întreg teritoriul Marii Britanii, în grupuri mai numeroase sau mai mici ori răsfirați cu totul, desfășoară munci dintre cele mai diverse, de la activitățile în domeniul medical – se vorbește despre existența a 2000!! de medici români, la care se adaugă și asistente și infirmiere –, la cele în domeniul îngrijirii copiilor sau vârstnicilor, în IT sau construcții, un sector deficitar, unde în mâna de lucru calificată este greu de găsit, și până la muncile care nu necesită o anume calificare ori sezoniere, dar și  studenți, numeroși și excepționali, artiști de renume... 

Și, dacă tot am pomenit de artiști, trebuie să vă fac o confesiune: la începuturile carierei mele de jurnalist, pe când lucram în presa pentru copii, am scris despre o fetiță din București, talentată, căreia îi preziceam o ascensiune extraordinară în lumea muzicii. Nu m-am înșelat deloc, astăzi soprana Simona Mihai este un membru al diasporei noastre britanice, solistă la The Royal Opera House, după ce a absolvit Jette Parker Young Artist Programme, la Covent Garden, fiind distribuită în roluri importante nu doar pe scena londoneză, ci și în alte mari orașe ale Europei, cu bogată tradiție muzicală... Dacă vă veți plimba prin München, la Milano sau pe malurile Tamisei și îi veți vedea numele pe afișe, poate însoțit și de Zacharias, după soțul său, de origine grec, nu ezitați să vă procurați bilete și să o ascultați în montări ale unor opere celebre sau în recitaluri pe aceea care ne duce fala pe cele mai prestigioase scene ale lumii. Pentru mine Simona este un pariu câștigat, o dovadă a flerului fără de care nu poți face meseria asta, iar pentru comunitatea românească este o vedetă, cu care se mândresc, o divă, chiar dacă artista a păstrat mult din modestia fetiței de odinioară. 

Sunt, ca pretutindeni, nu doar oameni de extraordinară valoare, ci și inși care nu ne fac cinste, dar, într-o covârșitoare majoritate românii sunt bine văzuți, astfel că, nu demult, Premierul Boris Johnson, întrebat de presă care va fi soarta românilor după Brexit, spunea că ar fi o uriașă greșeală dacă s-ar renunța la masiva prezență românească în UK. 

​ La fel crede și Ionela Flood, Președinta Românca Society,fondată la Londra, în anul 2005. Ionela trăiește în Marea Britanie de 17 ani. S-a căsătorit cu cel care i-a furat inima și pentru care și-a lăsat, chiar dacă nu de tot, țara, o carieră în plin avânt, era DirectorulCentrului Cultural „Mihai Eminescu" din București... „Românii u se tem de Brexit, de consecințele lui. Își cunosc valoarea și nu cred că Marea Britanie se poate lipsi de ei. Sunt buni în ceea ce fac, muncitori...", ne spunea Ionela.  

A învățat în România: a absolvit Academia De Științe Economice, a făcut un masterat în domeniul managementului cultural finanțat de UE și, cu toate că trăia departe de București, aici și-a susținut și Teza de Doctorat, pentru care a obținut singurul loc acordat unui cetățean român din Marea Britanie de către Ministerul Educației, Cercetării și Învățământului, iar rezultatul cercetărilor și studiilor sale doctorale a fost unul de pe urma căruia beneficiază astăzi mulți dintre studenții români din afara granițelor țării, întrucât a convins oficialitățile despre necesitatea de a investi în educația celor plecați din România, în capacitatea acestora de a furniza țării noastre know how, bune practici în diferite domenii, și în cele din urmă a determinat statul român sa acorde burse pentru cei care își fac studiile în diferite colțuri de lume. 

Ionela Flood, mamă a doi băieți, pe care i-a crescut și educat asumându-și rolul de părinte unic, a reușit să obțină un post bun la o primărie de sector din Londra și să pună bazele unei societăți neguvernamentale, Societatea „Românca", în cadrul căreia să promoveze talentele românești, civilizația și cultura noastră, tradițiile, este și vicepreședinte al Congresului Spiritualității Românești, fiind o prezență constantă a manifestărilor de la Alba Iulia unde moderează și „Nopțile de poezie", întâlnirile românilor din lume sub auspiciile muzei Calliope. Ba, ea însăși înzestrată cu talent, a scris și publicat volume de poezie, dar a făcut și muncă de gazetar, semnând în diferite publicații clasice și online, pictează... S-ar fi putut mulțumi cu câte a împlinit! (Mai ales că Alex, unul dintre fii, este un tânăr cu nevoi speciale și o solicită destul de mult.) Dar Ionelei nu i se părea că a făcut destul și, cu toate că diplomele eliberate de ASE sunt recunoscute oficial, simțea că atunci când se ducea la un interviu pentru o slujbă, angajatorul, chiar dacă nu avea nici măcar o fărâmă din back-groundul său, se uita cumva chiorâș, și, dacă obținea slujba, nu primea și o salarizare pe măsura studiilor. Așa că, într-o bună zi, ambițioasa Ionela Flood a pornit să studieze și la Buckinghamshire New University, luându-și cu puțin timp în urmă licența în managementul afacerilor... Un trist eveniment de familie a ținut-o departe de festivitatea zgomotoasă în care absolvenții, mult mai tineri, și-au aruncat pălăriile spre cer, dar, și fără acel vesel moment tot simte bucuria unei mari împliniri și mai ales mulțumirea de a-și fi dovedit că se poate la orice vârstă să îți depășești limitele și de a fi reușit asta în vreme ce lucra și desfășura proiecte culturale în multe locuri din lume – ba în Tunisia, la Monastir, ba în Turcia, ba în Austria, alături de Radio Unirea, ba pregătind viitoarele proiecte, cum este cel care se va derula în viitorul apropiat, pornit împreună cu Centrul Est European: „Este un proiect care implică 12 țări, ne spunea Ionela Flood, iar eu reprezint România, având în vedere apropiatul Brexit, m-am gândit că e mai bine să particip ca româncă la această importantă acțiune care vizează  solidaritatea europeană, proiect coordonat de Fundația olandeză Richter..."

Spre deosebire de impresia, cu certitudine greșită, pe care mulți o avem despre comunitatea românească din Marea Britanie, pe care o considerăm destul de puțin unită și extrem de eterogenă, Ionela Flood ne asigură că lucrurile nu stau chiar așa, că,dacă profesional, este eterogenă, în funcție de interesele punctuale și ideologice, dar și de cele religioase, românii sunt uniți. „Nu e puțin lucru să vezi duminica, la slujbă, cinci sute de români în biserica de pe Liverpool Street (Biserica Sfântul Ierarh Nicolae – n.n.) sau la manifestările dedicate Mărțișorului ori altor sărbători."  Și, am adăuga noi, chiar dacă nu tot atât de numeroși, românii frecventează cele câteva zeci de parohii, biserici și capele, nu doar ortodoxe și catolice, majoritare, ci și luterane, baptiste, evanghelice, penticostale, dar și sălile de spectacole și expoziții organizate de Ambasada României sau ICR ori de cele câteva zeci de asociații și fundații care ființează în Marea Britanie, își duc copiii la școlile de duminică de pe lângă unele lăcașuri de cult. Îi adună credința în Dumnezeu și dorul de casă, de limbă, de tradiții și de țară. „Țara, România, nu este ceva abstract, o entitate străină de noi. Țara, România, suntem noi toți românii. Cum o construim noi, ea așa se oglindește în noi și în lume", ne mărturisea Ionela Flood, continuând cu emoție: „m-am gândit tot timpul să mă întorc, dar dacă vreodată o să mă întorc o să o fac pentru prieteni, pentru familie și nu condiționez revenirea mea acasă de nu știu ce prefaceri; țara o iubesc așa cum e, cu ce are mai bun... Țara merge înainte în ritmul ei, după destinul ei, după ideile generoase care ne arată unde vrem să ajungem. Când vom ști unde vrem să ajungem, atunci vom reuși să facem ceea ce e mai bine pentru ea și pentru noi toți."

​Sunt cuvintele unui român care trăiește doar fizic departe de România, altfel este profund ancorat în palpitul vieții de acasă. Nu vrea să se schimbe țara. Nu vrea să se întâmple ceva anume pentru ca să vină să trăiască din nou aici, nu are pretenții... E atitudinea pe care am întâlnit-o la foarte mulți dintre românii care au reușit în viață și în alte locuri de lume, printre străini, unde nu e simplu să îți croiești un drum, să ai succes. E felul de a gândi al cuiva care a învățat că, dacă un lucru nu îți place, trudești să îl transformi și nu te plângi. Și e încercarea mea de a vă face cunoscuți altfel de oameni decât cei pe care îi vedem în paginile ziarelor sau pe sticlă, la televizor; și în presa din UK știrile care interesează și șochează, care vând sau fac rating sunt tot cele negative! Dar astăzi am dorit să vă prezint două doamne, două portrete luminoase dintre sutele de mii de români care sunt un model nu doar pentru noi, ci și pentru cetățenii britanici.

 Articol publicat in Ziarul Flăcăra și preluat prin bunăvoința autoarei Cristiana Craciun