Suntem încă in sezonul ecourilor reverberate de Tabăra prieteniei literare Sebeș, 2018 organizata de către colega noastră , scriitoarea Mariana Moga. Așa încât va prezint încă un ecou cu impresiile unui coleg , sociologul Dr. Vasile Burtea,
Mulțumesc domnule dr. Vasile Burtea! Tot respectul!
IF .
În perioada 25 – 29 iulie 2018 a avut loc un eveniment literar remarcabil; o Tabără literară şi de creaţie, aflată la a doua ediţie. „Tabăra prieteniei literare - De Amicitiae", cum spune conceptul său definitoriu, şi-a derulat lucrările la pensiunea Faur din localitatea Petreşti, edificiu de bun gust şi îmbietoare atracţie, situat în sudul judeţului Alba şi al municipiului Sebeş.
Evenimentul a dorit să adune, într-un peisaj binecuvântat, scriitori, poeţi şi critici de toate vârstele literare şi din toate colţurile ţării, dar şi din afară; diaspora scriitoricească fiind primită cu mult respect şi fraternă dragoste.
Invitat doar prin hazardul unui concurs de împrejurări, am avut plăcerea şi onoarea să cunosc şi să ascult literaţi din judeţele Alba, Constanţa, Cluj, Maramureş, Olt, Vâlcea sau din Republica Moldova, precum şi pe cei veniţi din Anglia, Austria ori Suedia. Cu toţii aparţinători la diferite asociaţii (Asociaţia Pentru Civilizaţia Ortodoxă - ASCIOR), ligi (Liga Scriitorilor Români – LSR) şi uniuni de creaţie, pornind de la cele cu caracter local ori regional până la cele naţionale (Uniunea Scriitorilor din România - USR) sau transnaţionale (Uniunea Scriitorilor de Limbă Română - USLR).
Dorind clar să realizeze o cât mai fertilă unitate în diversitate, evenimentul a avut drept respectabili parteneri Uniunea Scriitorilor de Limbă Română, Chișinău, Clubul Artelor „Solteris, Mangalia", Despărţământul „Vasile Moga" Sebeș, al vechii şi activei Asociaţii „Astra", Societatea „Românca", Londra şi instituţiile de presă: „Mangalia TV", şi Radio TV „Unirea" din Austria.
Organizatoarea, amfitrioana şi animatoarea evenimentului, impecabil manageriat, a fost scriitoarea şi poeta Mariana Moga din Sebeş. Nu de una singură, desigur! Ajutată substanţial de prieteni, care nu se trag deoparte la nevoie, dar şi devotatul, omniprezentul, mereu cu toată lumea atentul ei soţ, domnul Cristian. Sunt convins că în echipa prietenilor s-au inclus şi harnicii proprietari ai pensiunii care ne-au adăpostit şi hrănit exemplar, convinşi că este mai rentabil şi omenesc „mai puţin de la mulţi, decât mult de la foarte puţini".
Cu toţii au reuşit să facă o treabă deosebită, cu costuri minime şi muncă considerabilă, fără să apeleze la nici un buget local, regional sau al altei structuri, deşi evenimentul, atât în formă, dar, mai ales, în conţinut a fost dedicat măreţei sărbători a anului 2018 – Centenarul Constituirii României Mari.
S-a citit, s-a recitat, s-a cântat, s-a plâns, s-au oferit diplome, s-a discutat (formal şi informal) despre rolul artei şi condiţia literaturii în epoca noastră, despre soarta limbii române şi nevoia sa de chemaţi şi dedicaţi custozi, de nemurirea celor de la 1918, despre obolul adus de sebeşeni atât în război cât şi la actul propriu-zis al Marii Uniri, despre ce a însemnat, înseamnă şi va trebui să fie Sebeşul în viitor, despre posibilităţi şi nevoi.
Mintea mi-a fost provocată de reflexiile scriitorului umorist clujean Cornel Udrea (USR), ale criticului literar şi scriitoarei Antonia Bodea (LSR), ale clujencei, critic literar şi poetă, Maria Vaida (Univ. Cluj), precum şi ale tânărului şi dăruitului istoric sebeşean Mihai Octavian Groza (Despărţământul „ Vasile Moga" Sebeş - ASTRA).
Auzul ne-a fost „pansat" de înalta sensibilitate şi gândire a poeţilor: Emilia Dabu din Mangalia (USR), frământată că „amintirile-s cărunte", nu ezită să-şi scalde iubirile în neostoite zăpezi; ca şi sebeşeanca Mariana Moga (USLR) ce stă la „vama dintre poluri" ca „ultim grănicer"; Nicolae Bălţescu (USLR Chişinău), bocindu-şi soarta crudă a înstrăinatului de ţară, neam şi limbă; veselul maramureşean Vasile Bele (LSR) asertând indubitabil „frumos eşti grai românesc"; Doina Bonescu (Societatea Scriitorilor Olteni), ce nu e „cea de ieri din noaptea lungă de tăceri"; clujeanul Alin Cucuruzan (USLR), care îşi ia cuvintele drept „aripi pentru zbor"; Gelu Dragoş (USLR), ale cărui „păsări hoinare zboară întruna peste cărări neumblate" ale Maramureşului; constănţeanca Garofiţa Jianu, ce-nchide-n sine „cu reci zăbrele dor nebun"; Romulus Moldovan (LSR), a cărui ţară „cu lacrimi şi sânge udată prin jertfă-i străbun legământ"; Viorel Birtu Pîrăianu (Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română Quebec - Canada, USLR), la care „şi lacrima este un cuvânt", Nastasica Popa din Năvodari (ASCIOR), aflată-n „gara dintre vise" îşi leapădă „haina de iluzii" şi soţii Constanţa Tanţi şi Constantin Triţă (Asociaţia Rusidava Culturală și USLR) ale căror „iubiri nu vin de două ori", fiindcă „femeia-i poezia vieţii"; Ovidiu Vasile (LSR), umplându-şi „spaţiul dintre veşnicii cu clipe din vecia existenţei".
În sfârşit, dar nu la urmă, poetele Ionela Flood (vicepreşedinta RTV „Unirea" din Wiener Neustadt - Austria şi preşedinta Societăţii „Românca") al cărei Parfum al Îngerilor „cu sânziene te aşteaptă despletită să-i pui lumini în păr" şi Ana Podaru (USLR - Anglia), în ale cărei „firimituri de fericire mereu răsare un lăstar, răsare pasărea de jar".
Deosebită bucurie au constituit lecturile scriitorilor: Vasilica Mitrea (USLR şi Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română Quebec - Canada) a cărui mesaj îndreptător de lume este perpetuu moral, iar Basarabia o rană ce-şi revendică vindecarea; Alexandru Găină (Anglia) cu ale sale reţete culinare internaţionale şi Daniel Onaca (Suedia), ce nu uită de Banatul natal nici în prezenţa distinsei şi discretei sale soţii suedeze.
S-au lansat volumele: Antologia Clepsidra cu sentimente, apărută la editura Emma Books, coordonată de distinsa doamnă a poeziei sebeşene, Mariana Moga şi Spinul din talpă, Editura Art Creativ, ce reuneşte poezii, în limba română, din creaţia sensibilei şi greu încercatei Ana Podaru (USLR Anglia).
Sufletele ne-au fost atinse de aripa îngerilor prin glasurile de legendă ale copiilor din grupul vocal „Glasuri de argint" din Vulcan, al cărui foarte tânăr solist este folk-ist-ul Sergiu Pârvulescu, nimeni altul decât laureatul premiului întâi la Festivalul „Adrian Păunescu", ediţia 2018, premiu adjudecat cu propria-i melodie, „mulată" pe versurile Anei Podaru (Cuibul de ploşniţe). Solista Ileana Berki, formatoarea şi conducătoarea grupului de copii „Glasuri de argint", a încheiat seara de 26 iulie 2018 într-un concert susținut alături de band-ul său.
În aceeaşi notă, în seara următoare, interpretul Aurel Gâţă şi poetul Romulus Moldovan şi-au pus la dispoziţia creatorilor de frumos încântătoarele lor melodii ardeleneşti magistral interpretate.
Seara de sâmbătă a fost marcată de un prelungit şi înălţător moment de muzică şi poezie susţinut de participanţii la Tabără şi potenţat de cereasca prestaţie a cantautoarei Corina Ofelia Corpodean.
Toţi îndrăgostiţi de artă, de frumos şi de bun gust, constanţi în prietenie adevărată, nu au necesitat cheltuieli, mulţumindu-se doar cu nesimulata noastră admiraţie susţinută de îndelungi aplauze şi directe elogii.
În rezumat, a fost o revărsare de înaltă şi intensă sensibilitate, de profundă şi dedicată simţire românească, de încântare spirituală şi de stilat bun gust.
Dar, ca profesionist (sociolog şi economist) şi om care, pe lângă munca la catedră (la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea Hyperion) am cumulat constant (38 de ani) şi munca din administraţie (ca executant ori în diferite demnităţi, obţinute numai şi doar prin concurs – da, demnităţi obţinute prin concurs), nu pot să nu mă întreb de ce am putut să ne bucurăm de un asemenea regal doar noi cei 33 de oameni care am fost prezenţi acolo, când, de fapt, aceşti oameni deosebiţi își dau osteneala, şi-şi exteriorizează înzestrările cu care au fost hărăziţi, pentru toţi semenii lor (sau pentru cât mai mulţi). Ei dau şi nu cer nimic în schimb!
De ce nu au asistat sute sau mii de sebeşeni ori din satele adiacente, primiţi zilnic în săli ori alte spaţii, aparţinând administraţiei publice şi oferite de aceasta, spre înălţarea sufletească a celor mulţi şi spre aducerea aminte a vremurilor şi evenimentelor aniversate?
Nu ştiu câte evenimente dedicate CENTENARULUI a organizat Sebeşul, dar ştiu că acesta ar fi fost unul măreţ, cel puţin sub aspectul calităţii. De ce n-au fost prezenţi în nici o zi la eveniment, dacă nu primarii din Sebeş şi localităţile vecine, măcar unii dintre şefii comisiilor de cultură şi turism din cadrul respectivelor consilii locale? De ce Primăria Municipiului Sebeş (sau alta din zonă) nu a fost partener al evenimentului?
Nici presa locală nu a fost interesată de eveniment. Doamne, cum a ajuns actul de cultură în ţara asta!
Dacă doi vecini din marginea judeţului s-ar fi păruit din pricina câinelui care a rupt gardul despărţitor, ar fi fost năvală de jurnalişti şi concurs de metafore şi hiperbolizări. Dar pentru un atare act de cultură şi patriotism …
A fost mai mult decât benefică prestaţia mediatică a TV Mangalia, care a difuzat profesional filmările realizate în cadrul evenimentului, dar şi sprijinul discret dat de Radio TV „Unirea" realizatoarea interviurilor individuale cu participanţii la Tabără.
De ce, atunci când au dorit să ne prezinte ce au frumos şi interesant în zonă, organizatorii au trebuit să roşească (fără nicio vină), în locul diriguitorilor turismului local, văzând şi auzind cum participanţii se crispau când podelele maşinilor personale se loveau şi se zgârâiau de pietrele şi bolovanii de pe drumurile (de numai câteva sute de metri) neamenajate, fie şi superficial, sau când unele ambreiaje fumegau efectiv, frânate în pantă de aceleaşi obstacole care le lipseau de contactul solid cu solul?
La comoara numită Râpa Roşie, pe care mulţi ar dori să o aibă, câtă lume de pe pământ nu ar veni să admire superbele sculpturi cioplite de natura însăşi, dacă cineva s-ar fi învrednicit (cu o investiţie minimă) să amenajeze puţin drumul care duce acolo, să facă o mână curentă din nişte prăpădite de ţevi cumpărate de la REMAT sau din nişte crengi care n-aveau cum să devină cherestea, pentru a putea urca cât mai multă lume de toate vârstele şi stările, spre podoabele amintite? Cât despre trepte (scări) pentru urcat … ce să mai vorbim, doar nu suntem nemţi! O barieră automată, care să se deschidă după introducerea câtorva monede sau bancnote, ar fi amortizat cheltuielile cu drumul în mai puţin de un an, fără paznic profesionist şi fără firmă păgubitoare.
Dacă ar fi fost prezenţi, mai marii turismului local s-ar fi gândit că la casa memorială a Marelui Poet şi Filosof, cum îl numea Marin Preda pe ilustrissimul Lucian Blaga, să „lucreze" o persoană care i-a citit opera ori, măcar, să ştie cu exactitate titlurile şi în ce loc din casă se află unele din operele marelui gânditor. Dar, mă rog, poate se va trezi şi Dumnezeul Românilor şi va găsi un leac împotriva nepragmatismului, indiferenţei sau neglijenţei, pentru a nu vorbi de dezinteres ori reacredinţă.
Dr. Vasile Burtea
Bucureşti, 07 sept. 2018
No comments:
Post a Comment