"Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier, mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet. Trupul meu tot deveni o cheie de fier, Doamne, pentru o uşă uriaşă la al cărei lacăt nu am cum să ajung, decât numai dacă mă ridici în braţe. Haide, cât eşti de mare, tu, haide, cât eşti tu de indiferent, răsuceşte-mă şi rupe-mă şi deschide odată uşa aia! Haide, deschide-o odată!" Cheile-Nichita Stanescu
Thursday, 24 February 2011
De Dragobete, cu drag tuturor!
Dar tu ai învãţat?
M-ai învãţat sã iubesc
Ninsorile şi corbii
Sã iubesc ura şi destinul
Cu aceeasi unitate de mãsurã
M-ai învãţat sã trãiesc
dezbrãcatã de hainele de duminica
sã iubesc goalã puşcã
arzând pe rugul cetãţii
M-ai învãţat sã iubesc
iubire fãrã de hotar şi
fãrã de habarul strãlucirii
ce se întoarce tot mai des în noi
M-ai învãţat sã iubesc intoleranţa
Şi puritatae cu aceeaşi inocenţã
Sã le topesc sub zâmbetul zãpezilor
Pânã când izvoare din stâncã vor zvâcni
M-ai învãţat sã iubesc întâmplarea
Şi aerul dintre cuvinte pânã când
Rãsãritul va scãlda cu luminã
Fiecare fereastrã şi fiecare zâmbet
M-ai învãţat sã ţes aducerile aminte
Şi sã le torc punţi peste
Apele repezi dintre inimi
Şi dintre uitãrile destinului
Mi-ai învãţat dorul sã colinde
printre casele înrobite de secunda de fiere
sã lase cetina sã zboare spiralã peste cer
cu ochii copiilor rãsãrind zâmbetele bunicilor.
M-ai învãţat sã picur dragoste
Paşilor desculţi printre morminte
M-ai învãţat sã iubesc istoria
Respirând între douã inchiziţii
M-ai invãţat parfumul florilor
Muzica sferelor iar zambetul stelelor
Sã-mi fie frate şi sorã drumurilor
Întortocheate de destin.
M-ai învãţat sã sãrut tãcerea pe gurã
Pãtimaş, sã o strâng cu aripile îngerilor
Pânã când rãcnetul cuvintelor
Va şuiera printre neputinţe strigând
Pace!
Dar tu ai învãţat?
3 ianuarie 2009
Cardiff
Fragment din volumul Parfumul ingerilor de Ionela Flood Ed Deliana, 2010, Bucuresti
Ilustratie de carte de Ioan Astalus .
No comments:
Post a Comment