"Lanţul cu chei mi-a căzut din stele în creier, mi-au zornăit minţile de durere şi de sunet. Trupul meu tot deveni o cheie de fier, Doamne, pentru o uşă uriaşă la al cărei lacăt nu am cum să ajung, decât numai dacă mă ridici în braţe. Haide, cât eşti de mare, tu, haide, cât eşti tu de indiferent, răsuceşte-mă şi rupe-mă şi deschide odată uşa aia! Haide, deschide-o odată!" Cheile-Nichita Stanescu
Sunday, 9 January 2011
Lansare de carte Parfumul Ingerilor de Ionela Flood cu ilustratii de Ioan Astalus, Adina Romanescu, Adela Ursache, Amy Lee si Petre Vlaic
Volumul de poezii Parfumul Ingerilor de Ionela Flood a fost lansat la Gaudeamus Book Fair 2010 si la Congresul Spiritualitatii Romanesti de la Alba Iulia, 2010. Volumul de poezii beneficiaza de ilustratia de carte a artistilor Ioan Astalus, Adina Romanescu, Adela Ursache, Amy Lee si Petre Vlaic. Cd-ul promotional al cartii a fost realizat la studioul Isac Prod din Brasov, in format multimedia, continand un recital poetic realizat de catre Ionela Flood si Corneliu Pavel.
Cei interesati sa achizitioneze acest volum de poezie si CD-ul promotional sunt rugati sa trimita email la : ionela@talktalk.net
Călători prin cuvinte
O carte este o izbândă a omului asupra cuvintelor şi a timpului care ni s-a dat, pe care adeseori nu ştim să-l drămăluim…
Cartea de poezie este altceva! Ea este în primul rând victoria sensibilităţii, a visurilor frumoase asupra pragmatismului cotidian, asupra banalului şi vulgarităţii care ameninţă să domine contemporaneitatea.
Poetul face un lucru formidabil: El extrage din cuvintele pe care noi le utilizăm, şi le tocim, pe acelea care prin conotaţie şi armonie ne încântă, ne emoţionează, trezeşte ceea ce vechii greci numeau cathatsisul!
S-a întrebat cineva câte săptămâni poţi simţi că trăieşti într-o clipă? Într-un gând, care-ţi revine seară de seară şi-ţi alungă somnul? Ce şi câte idei au ars în subtilul şi fantasticul laborator poetic când ai dat formă prin scris metaforei Mugurilor din scrum? Din aceşti muguri va germina însă holda de maci roşii, maci de suflet înconjuraţi de spinii dragostei, care picură din vârfurile lor ascuţite lacrimi de iubire…
Numai un poet poate cunoaşte o cale prin care să alunge dintre noi durerea şi nedreptatea printr-o stea! Rogu-te, Doamnă de Poezie să-i spui acelei Stele să facă un ocol şi pe la noi! Sau spune-ne măcar în ce Galaxie s-o căutăm!
Oare cine altcineva decât un vers inspirat ar putea să te înveţe să ţeşi punţi peste apele repezi dintre inimi şi uitarea destinului?
Versurile dumitale mi se par asemenea acelor cununi de premiere pe care le primeam în copilărie: flori proapete, verde crud, îndemn şi argument că posesorii acestora pot visa.
Citind versurile din Parfumul îngerilor am înţeles ceva şi anume că sufletele celor care iubesc frumosul realizat prin cuvinte sunt gemene!
Scriam, în celălalt mileniu, la vârsta încercărilor despre un volum de poezii (N.Labiş): ”Cu de toate m-ai alintat! Haine noi mi-ai cumpărat, De cuvinte-împărat…” După un sfert de veac altcineva, ajuns prin acele ciudate meandre ale vieţii pe malurile Atlanticului ţese haine din cuvinte. Tânărul de atunci ciufulea bănuţii de lână ai mieilor, matale, Domniţă, ciufuleşti iluziile…
Boala noastră naţională – de suflet – se numeşte dor! Călăii timpului n-au reuşit s-o “vindece”. Dorul nostru e nemuritor. Numai noi avem dor de casă, de masă, de strămoşi, un dor care doineşte lin de câteva mii de ani pe un plai mirific şi în bobul de grâu fiert la focul vetrei, în iernile carpatine.
Am fost ninşi de necazuri în zbuciumul istoriei, dar nu uitam că pentru noi, românii ninsoarea înseamnă Naşterea Domnului!
Colindul adus pe fiece fulg de nea, alife de suflet, ne vindecă mai ales de aleanul copilăriei. Colindul ne aduce-n minte părinţii care erau tineri, pe bunici, pe fraţii mai mari, pe atunci şi ei mici…
Dorul să colinde îndărăt, în copilărie, în zâmbetul bunicului pe care-l cunosc doar dintr-o fotografie.
Colind ţesut din fuiorul îngeresc, colind de mamă, căreia una dintre fete, în dumezeiasca naivitate-i cere şalul păstrat pentru înmormântare, iar cealaltă botinele cu care mergea doar la biserică, colind cu fraţi cinci, care nu mai voiam să mergem în opinci, unul i-a cerut cismele, altul cojocul, celălalt căciula…
Colind de stele, în care râde lacrima. Recunosc, am plâns prea mult, copil şi tânăr fiind… credeam că mi-a secat izvorul lacrimilor… Aşa ceva nu-i posibil… Colindul de mamă mi-a adus câteva mărgăritare umezi la colţul genelor, mulţumesc pentru ele, Doamnă Ionela Flood!
Un greier cu domiciliul flotant în viţa de vie de sub streaşina casei mele mi-a făcut aseară o vizită şi cântând în limba universală a celor care iubesc frumosul, mi-a şoptit că e dor de poezie, învaluindu-mă cu o broderie mai ciudată, cu parfum dulceag, cusută cu molinea de gânduri vopsită în zeamă de rădăcină de ciuboţica cucului şi de coajă de sânger, la care s-au pus trei boabe de sămânţă de mărgăritar, roşii, neapărat culese într-o noapte din ultima decadă din zodia Fecioarei.
Ionela , Vă doresc numai o sută de volume! Drum bun versurilor în lume!
Constantin. T. Ciubotaru
Membru al USR şi Societăţii Scritorilor din Bucovina
7 septembrie, 2010, Roşiorii de Vede
Noapte de vis
Am priponit uitarea
Intr-un colţ de cer
şi-am stat la cinã amândoi
înfãşuraţî în hainele-aşteptãrii
dansând prin roua deşteptãrii
cu-aşteptarea la desert
n-a fost o cale
sã te apleci prea înţelept
Te-am adunat din amintiri
ca sã te pot servi cu un kefir.
iar puiul perpelit in frigãrui
sã-ti rãscoleascã dulce-amãrui
privirile topite-n asfinţit
şi pofta pusã-n cuiul
nu stiu cui
O candelã-am lãsat aprinsã
pe prispa casei sãrutând zãvoiul
cararea lin si-a dibuit izvorul
În aşteptarea şoaptelor din noi.
Septembrie 2010
Bran
Vinovãţie
Noi,
Cei ce iubim
Şi îndrãznim
Te declarãm vinovat
Pentru curajul de
A iubi-iubire
Te condamnãm
pentru aceasta
cu veşnicia sãrutului
pe suflet!
De va-nflori vinovãţia
Pe creanga contemplãrii
Priveşte adânc în tine
şi ne spune
ce vezi
când ochii ridicãm
cu toţii spre cer?
7 dec 2005
Roma
No comments:
Post a Comment